Ursul polar este cel mai mare prădător terestru din Arctica, adaptat perfect pentru viața în condiții extreme. Cu toate acestea, schimbările climatice amenință habitatul său, punând în pericol supraviețuirea acestei specii majore.
Ursul polar (Ursus maritimus) este considerat cel mai mare animal de pradă de pe uscat. Masculii adulți pot ajunge la o greutate de până la 800-1.000 kg și o lungime de aproximativ 2,5-3 metri, fiind mai mari decât alți prădători de pe uscat, cum ar fi leii sau tigrii. Deși ursul polar trăiește în regiunile înghețate din Arctica și vânează în principal foci, el este considerat un prădător de vârf în habitatul său, având foarte puține amenințări din partea altor animale. Masculii de urs polar pot atinge o greutate de până la 800-1.000 kg, iar femelele sunt mult mai mici, cântărind aproximativ 300-500 kg. Dimensiunile mari ale ursului polar sunt esențiale pentru supraviețuirea sa în mediul extrem al Arcticului.
Corpul lor este adaptat pentru a rezista la temperaturi foarte scăzute, având un strat gros de blană dublu, care le izolează de frig, și o grăsime subcutanată de câțiva centimetri, care îi ajută să își mențină temperatura corpului în condițiile de gheață. Ursul polar este un carnivor strict, iar dieta sa principală se bazează pe foci, în special foci cu burta groasă, care sunt bogate în grăsimi. Aceste foci sunt vânate în principal pe gheața mării, unde ursul polar este extrem de agil și capabil să înoate distanțe mari. De asemenea, el se folosește de gheața plutitoare pentru a vâna, așteptând ca foca să iasă la suprafață pentru a respira sau să se apropie de gheață pentru a se odihni.
Ursul polar vânează printr-o tehnică cunoscută sub numele de „ascunsul pe gheață”, unde se așează lângă o gaură de respirație a focilor și așteaptă să își surprindă prada atunci când aceasta iese la suprafață. De asemenea, ursul polar poate vâna și pe țărmuri sau în apropierea acestora, urmărind focile care se adăpostesc pe uscat. Ursul polar trăiește în regiunile din jurul Cercului Polar Arctic, în zonele de coastă ale Canadei, Groenlandei, Alaska, Siberiei și altor părți din nordul extrem al Pământului. Habitatul lor este caracterizat prin ghețuri marine și condiții meteorologice extreme. Urșii polari sunt semi-nomazi, migrând pe mari distanțe în funcție de formarea și topirea gheții marine, care le oferă acces la sursele de hrană. Ursul polar trăiește în regiunile din jurul Cercului Polar Arctic, în zonele de coastă ale Canadei, Groenlandei, Alaska, Siberiei și altor părți din nordul extrem al Pământului. Habitatul lor este caracterizat prin ghețuri marine și condiții meteorologice extreme. Urșii polari sunt semi-nomazi, migrând pe mari distanțe în funcție de formarea și topirea gheții marine, care le oferă acces la sursele de hrană.
Ursul polar este un simbol al adaptabilității și al rezistenței în fața unor condiții extreme. Cu toate acestea, impactul schimbărilor climatice amenință supraviețuirea acestei specii majore din Arctica. Protejarea ursului polar depinde de acțiuni globale concertate pentru combaterea schimbărilor climatice și protejarea habitatelor lor fragile.