Timp de aproape o sută cincizeci de ani, cercetătorii au încercat să descifreze unul dintre cele mai faimoase artefacte din Mesopotamia: Imago Mundi. Acum au reușit, specialiștii de la British Museum oferind o explicație concreta legata de scopul acestei hărți, care a fost realizată în urmă cu trei milenii.
Este o tăbliță de lut, aparent foarte simplă, marcată cu logograme caracteristice cuneiformei. Însă, în partea inferioară a tăbliței, se remarcă o gravură singulară: un cerc dublu care conține alte inscripții. Descoperită în 1882, arheologii au încercat ani la rand să înțeleagă semnificația acestei tăblițe. Eforturile continue ale cercetătorilor au dat în cele din urmă roade. Profesorul Irving Finkel, de la British Museum, a explicat că aceasta este prima hartă a lumii cunoscută, concepută în Mesopotamia și, mai precis, în Babilon, în urmă cu aproape 3 000 de ani.
Cartografierea lumii în Mesopotamia antică
Când scrisul a apărut oficial în jurul anului 3300 î.Hr., s-a răspândit treptat în orașele-stat arhaice din Mesopotamia, marcând un punct de cotitură. Departe de a fi un simplu instrument administrativ, scrierea cuneiformă a evoluat, a fost perfecționată și a devenit mai complexă. Pe parcursul a aproape 200 de ani, arheologii au excavat între 500.000 și 2 milioane de tăblițe din diferite perioade. Aceste surse primare includ povestiri mitice precum Epopeea lui Gilgameș, coduri de legi elaborate sub domnia lui Hammurabi și a altor dinastii, precum și tratate astronomice și astrologice.
Aceste exemple reprezintă doar o mică parte din subiectele consemnate în Mesopotamia. Întreaga regiune se afla în toiul schimbarilor politice, militare și socio-economice. La începutul mileniului I î.Hr., Orientul Apropiat era împărțit în diferite zone de influență. Imperiul Asirian s-a dezvoltat din Assur, în timp ce Babilonul a încercat să își mențină puterea în ciuda afluxului de populații aramaice și caldeene. Totuși, acest lucru nu i-a împiedicat pe savanți să încerce să definească limitele lumii cunoscute.
Imago Mundi
Când arheologii au dezgropat tăblița în 1882 în situl de la Sippar, la 60 de kilometri nord de Babilon, aceasta era fragmentată. Dar când au reasamblat bucățile, oamenii de știință și-au dat seama că partea inferioară forma o diagramă, sub un bloc de text în akkadiană. Pentru a înțelege harta, a fost necesară descifrarea acronimelor antice. Acestea adoptă o cheie mitologică și religioasă a creării lumii de către zeul Marduk, patronul Babilonului. Marduk era atât de important încât statuia sa era uneori „exilată” atunci când orașul era invadat de vecinii elamiți sau asirieni. Menționarea frecventa a lui Marduk este un indiciu esențial pentru originea tabletei.
Scrisul gravat în cercul dublu se referă la un „râu amar”. Timp de ani de zile, experții au dezbătut simbolismul acestui cerc. Reprezintă el Eufratul sau un alt râu? În realitate, lectura acestei diagrame nu este pur literală. Cercul ar reprezenta lumea cunoscută de babilonieni la momentul conceperii tăbliței, în jurul secolului al VIII-lea sau al VII-lea î.Hr. În interiorul cercului, dreptunghiurile și cercurile mai mici simbolizează râurile, posibil Eufratul și orașele din jur. Harta formează o cosmogonie cu Babilonul în centru, pe care istoricii au numit-o Imago Mundi. Vârfurile din exteriorul cercului reprezintă cele patru puncte cardinale. Gradul în care poate fi interpretată trimite așadar la vechile credințe din Mesopotamia inferioară, dar acest obiect ciudat este de fapt cea mai veche hartă găsită vreodată.
Monica