Robert Obreja, colecționarul de săbii (II)

• continuare a interviului apărut în ediția ”Mesagerului de Neamț” de joi, 9 ianuarie 2025. Aici poate fi citit.

Pietreanul Robert Obreja a fost declarat de către Asociația Internațională a Colecționarilor de Săbii Antice (International Antique Sword Collectors) numărul 1 mondial pentru colecția impresionantă pe care a reușit să o adune în 16 ani de pasiune neîncetată. Pe lângă săbii vechi, colecționarul nemțean mai deține medalii cu brevete, monede, accesorii, uniforme și caschete militare, documente, unele dintre ele purtând semnăturile unor mari personalități istorice. Totul a început în 2008, când a cumpărat primele două săbii provenind din perioada regală românească, de pe un site de anunțuri de vânzări, în ideea de a realiza o panoplie în locuința sa. De la un simplu decor însă, dragostea pentru obiectele militare și istorice a crescut treptat, ajungând ca în prezent (2025) să dețină peste 4.000 de astfel de obiecte de colecție vechi, dar și din istoria modernă a României. Dorința sa cea mai mare este aceea de a găsi sprijinul autorităților locale pentru a-și realiza visul: un muzeu în care să expună aceste mărturii ale vechilor civilizații, mare parte din ele fiind parte a istoriei României. La 51 de ani spune cu mâna pe inimă că, numai în ultimii patru ani, a vândut 16 terenuri și o casă, marea majoritate a banilor obținuți fiind folosiți pentru achiziționarea unor astfel de artefacte. Speră că măcar unul din cei trei copii ai lui care trăiesc în Irlanda îi vor urma pasiunea.

– Care este obiectul pe care vi l-ați dorit cel mai mult și în posesia căruia ați intrat cel mai greu?

Importanța unui exponat este dată în primul rând de absența acestuia din colecția personală. Al doilea factor este unicitatea și valoarea sa istorică. Cu cât este mai rar cu atât este mai prețios. Din punctul meu de vedere toate au valoare și importanță istorică, pe o scară de la 1 la 10, sunt mulți factori care influențează o astfel de evaluare.

– La ce expoziții veți participa în viitorul apropiat și cu ce exponate?

Suntem încă la început de an, așa încât încă nu mi-am făcut planuri din acest punct de vedere. Dar, cât de curând va exista o listă completă de expoziții și evenimente la care îmi voi aduce aportul cu unele dintre cele mai valoroase obiecte din colecția mea. 

Cu siguranță dorința fiecărui colecționar este mai întâi să își mărească și să își diversifice colecția personală, dar și aceea de a avea propriul spațiu expozițional adecvat unde să o poată oferi spre vizionare publicului. Cum vă spuneam mai devreme, fiecare obiect are povestea lui și mie îmi place să creez astfel de conexiuni, asociind exponatele cu documente, monezi, medalii sau alte obiecte din aceeași perioadă sau care au o anumită legătură între ele.

– Cu ce colecționari v-ați dori să colaborați în viitor și cum vedeți o astfel de colaborare?

Întotdeauna m-am considerat o persoană amabilă și pregătită să mă implic în orice gen de provocare sau de proiecte culturale sau de natură istorică, alături de colegii mei, colecționari. De altfel și până acum am avut tot felul de colaborări, am participat la diverse evenimente, chiar dacă nu întotdeauna au fost create condițiile corecte și strict necesare pentru expunerea unor astfel de obiecte.

– Vorbiți-ne despre latura educativă a pasiunii dv.

Citându-l pe distinsul istoric român Nicolae Iorga: “Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții!”. Dar aș mai adăuga și elementul cunoașterii istoriei la nivel mondial. Pentru că noi, ca oameni, putem învăța din greșelile trecutului și, câteodată, putem fi în marea dilemă ca istoria să se repete, să se întoarcă și atunci motivarea ar putea fi mult mai mare pentru a ne însuși atât istoria proprie, cât și a altor națiuni.

– Care ar fi definiția colecționarului din propria dv. perspectivă? Sunt colecționarii din România sprijiniți de autorități?

Colecționarul reprezintă pentru mine, în primul rând, persoana care a adoptat un anumit stil de viață educațional pentru a reuși să își dezvolte acest hobby. Persoana care, cu îndârjire și motivare sufletească, dorește să ajungă să își mărească colecția personală și să evolueze prin diversificarea și spontaneitatea acesteia. Colecționarul trebuie să dea dovadă de pregătire în domeniul în care colecționează și disciplină, deoarece acest hobby cere strictețe în amenajarea spațiului necesar exponatelor și etică în conservarea și recondiționarea lor.

Legislația din România ar trebui să se inspire din cea a Uniunii Europene în acest domeniu, pentru că legile europene încurajează toți colecționarii din toate domeniile de activitate și oferă suport gratuit de informare și de specializare. În multe state europene,  există mai ales oportunitatea de a achiziționa obiectele de colecție cu o lejeritate să zicem diferită de cea din țara noastră.

– Care este muzeul cel mai complet și mai bine prezentat din România? Dar din Europa?

– V-ar tenta să deveniți custode, ghid sau tehnician de muzeu? Dar muzeograf?

Ca nivel de pregătire, oficial, nu sunt licențiat sau acreditat. Dar, mi-am însușit în ultimii 16 ani foarte multe cunoștințe și informații legate de armele istorice, începând cu secolul al XV-lea până la mijlocul secolului XX și încă mai studiez în continuare pentru pregătirea mea personală și pentru a aprofunda. Un obiect practic nu semnifică mare lucru pentru privitor fără povestea din spatele lui, fără acele informații care îl fac pe cel care îl admiră să-l aprecieze la justa sa valoare și să-l privească în contextul istoric din care provine.

– În ce afaceri ați investit și de ce? Ce alt domeniu de activitate vă atrage?

Ca domeniu de activitate privată, am cochetat cu industria ospitalității, cu turismul, dar mai mult pe latura HoReCa. Dar, în ultimul an, 2024, am preferat să-mi dedic timpul într-o măsură mult mai mare călătoriilor și îngrijirii personale. Am încercat să petrec foarte mult timp vizitând complexe și edificii istorice, muzeale, încercând pe cât posibil să înțeleg istoria ținuturilor vizitate.

– Mai aveți timp și pentru alte hobby-uri?

Vă povesteam, am această pasiune devenită un stil de viață de mai bine de 16 ani. I-am dedicat mare parte din timp, finanțe și multă implicare sufletească. Am început cu săbiile, în primii 13 ani și apoi, în următorii ani am adăugat medalii, brevete, monezi, arme, accesorii, uniforme, documente.

Orice hobby presupune mai întâi strigarea interioară, timp și, bineînțeles, pregătirea bugetară, pentru a reuși… Mult succes, bobocilor!

Material realizat de Angela CROITORU