Cercetările științifice demonstrează că optimismul poate fi dăunător în anumite circumstanțe. Pentru lămuriri, facem loc expunerii psihoterapeuților Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld, autorii studiului „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024): „În ciuda accentului popular pus pe gândirea pozitivă, psihologia teoretică s-a centrat decenii la rând pe negativ. Chiar și astăzi o lectură atentă a manualelor de psihologie obișnuite dezvăluie predominanța abordărilor care se ocupă de partea întunecată a vieții - boala mentală, crima, adicția, prejudecata și altele asemenea -, ca reflectare, probabil, a dorinței psihologiei de a remedia aceste probleme personale și sociale.”
Optimism versus realitate
Pe fir: „De aceea, în ultima parte a anilor 1990, un colectiv de psihologi renumiți, conduși de psihologul Martin E. Seligman, de la Universitatea Pennsylvania, a definit un domeniu numit psihologie pozitivă. Această disciplină în ascensiune explorează sursele și consecințele fericirii, forței de caracter, virtuților, rezilienței și ale altor aspecte importante ce țin de adaptare și sănătatea psihică. Nu toți psihologii pozitivi insistă pe veselia cu orice preț - într-o carte din 1990, Seligman avertiza că optimismul poate uneori să ne împiedice să vedem suficient de clar realitatea. Dar cei mai mulți susțin o perspectivă potrivit căreia gândirea pozitivă este oricând bună pentru toți, observa psihologa de la Bowdoin College, Barbara Held, într-un articol din 2004. De fapt, multe dintre datele ce susțin beneficiile solide ale gândirii pozitive sunt discutabile.”
Ambiguitate
Concret? „Conform unui studiu de revizuire din 2010, realizat de psihologul de la Universitatea Cornell, Anthony Ong, deși cele mai multe studii arată că oamenii optimiști au tendința de a fi mai sănătoși psihic și, de asemenea, de a trăi mai mult, aceste descoperiri provin din studii de corelație, care examinează asocierile statistice dintre gândirea pozitivă și realizările în viață, dar nu ne pot spune nimic despre relația cauză-efect. Astfel, a gândi pozitiv poate să ne facă mai sănătoși, dar faptul că suntem mai sănătoși ar putea fi ceea ce, de fapt, ne face să gândim pozitiv. O altă interpretare a acelorași rezultate: gândurile pozitive și o bună stare de sănătate sunt rezultatul unui al treilea factor - nivelul crescut de energie, să zicem - care nu a fost măsurat în cele mai multe dintre aceste studii. Aceeași ambiguitate infestează cele mai multe dintre studiile care pretind că optimismul poate schimba dispoziția depresivă sau poate crește performanța în muncă.”
Pesimiști defensivi
Mai departe: „Chiar dacă în cele din urmă au apărut și rezultate mai optimiste despre optimism, este puțin probabil ca perspectiva roz să fie benefică pentru toată lumea. Pesimiștii defensivi, de exemplu, au tendința de a se îngrijora foarte tare în legătură cu situații stresante din viitor, cum ar fi interviurile de angajare sau examenele importante, și supraestimează probabilitatea eșecului. Totuși, aceste îngrijorări funcționează pentru acești indivizi, pentru că le permit să fie mai bine pregătiți. Cercetarea psihologei Julie Norem, de la Wellesley College, și a colegilor ei arată că, dacă sunt deprivați de stilul lor preferat de adaptare - de exemplu, forțându-i să se înveselească -, pesimiștii defensivi performează mai slab în îndeplinirea sarcinilor. Mai mult, într-un studiu din 2001, cu participanți dintr-o comunitate de vârstnici, Seligman și psihologul de la Universitatea Brandeis, Derek Isaacowitz, au descoperit că, după ce trec prin evenimente de viață negative, cum ar fi moartea unui prieten, pesimiștii sunt mai puțin înclinați la depresie decât optimiștii. Pesimiștii petrec probabil mai mult timp antrenându-se mental pentru astfel de posibilități neplăcute.”
Efecte adverse
Un alt studiu pune sub semnul întrebării puterea de vindecare a afirmațiilor pozitive - este vorba despre acele instrumente omniprezente ale psihologiei populare: „Sunt destul de bun, sunt destul de deștept și, la naiba, oamenii mă plac”. Într-un studiu publicat în 2009, psihologa Joanne Wood, de la Universitatea Waterloo, și colegii ei au constatat că, pentru participanții cu stimă de sine înaltă, repetarea de mai multe ori a unei afirmații pozitive („Sunt o persoană demnă de iubire”) duce, într-adevăr, la stări de dispoziție ceva mai bune. Dar pentru cei cu stimă de sine scăzută, afirmațiile pozitive au efect advers, ducând la stări de dispoziție mai proaste. Wood și colegii săi au argumentat că afirmațiile din sfera psihologiei populare sună fals în mintea indivizilor cu stimă de sine scăzută, servind doar pentru a le reaminti cât de des au eșuat în atingerea scopurilor lor în viață.
„A gândi pozitiv poate să ne facă mai sănătoși, dar faptul că suntem mai sănătoși ar putea fi ceea ce, de fapt, ne face să gândim pozitiv.”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
Optimismul poate uneori să ne împiedice să vedem suficient de clar realitatea.