Reziliența este capacitatea indivizilor de a se adapta, de a depăși sau de a reveni din adversitate, traume sau stres semnificativ. În timp ce intenția noastră se înclină adesea spre creșterea copiilor fericiți, este esențial să recunoaștem că fericirea, asemănătoare tristeții, este trecătoare.
Părinții ar putea beneficia, așa cum sugerează cercetările, prin insuflarea rezilienței copiilor și acordând prioritate față de singura motivație de a crește un „copil fericit”. Reziliența implică nu numai revenirea la o stare stabilă și sănătoasă după ce s-a confruntat cu adversitatea, ci și îmbrățișarea creșterii, învățării și transformării rezultate din experiențe provocatoare.
Reziliența cuprinde aspecte psihologice, emoționale, sociale și fizice.
Iată trei moduri de a crește copii rezistenți:
1. Încurajează comunicarea eficientă
„Reziliența se bazează, în mod fundamental, pe relații”, spune cercetătorul Suniya Luther, care a investigat vulnerabilitatea și rezistența timp de peste trei decenii. Când îi învățăm pe copii importanța comunicării sănătoase de la o vârstă fragedă, le va fi mai ușor să dezvolte abilități puternice de comunicare, permițându-le să se exprime și să interacționeze eficient cu ceilalți pe măsură ce cresc.
Îți poți împuternici copilul să devină un comunicator competent, îndrumându-l să înțeleagă și să-și navigheze propriile sentimente și autoreglarea emoțională. Când acordăm prioritate fericirii, avem tendința de a privi orice altceva decât fericirea ca fiind negativ. Acest lucru duce la confuzie și neputință atunci când tecdem prin stres, tristețe sau orice altă emoție negativă.
Întrebându-i în mod regulat copiii cum se simt și îndrumându-i să-și identifice și să abordeze frustrările, îi puteți ajuta să dezvolte abilități sănătoase de adaptare emoțională și de comunicare. Această înțelegere nu numai că va cultiva empatia, ci va cultiva și capacitatea de a crea conexiuni semnificative și de a discuta cu pricepere subiecte provocatoare, ceea ce îi va ajuta să obțină sprijin social și să dezvolte rezistența.
2. Cultivă rutina și flexibilitatea
Structura și flexibilitatea sunt piloni dubli ai vieții. În timp ce îmbrățișarea structurii prin rutine oferă un sentiment de siguranță și confort, cultivarea flexibilității permite adaptarea lină la schimbare și ușurează tranzițiile pentru copii. Puteți stabili o rutină colaborând cu copilul și distingând momente dedicate pentru joacă și munca școlară.
În perioadele de suferință sau schimbare, totuși, poate fi necesar să se adapteze unele aspecte ale rutinei, menținând în același timp programele și consecvența pentru stabilitatea generală și bunăstarea copiilor. Este esențial să-ți ajuți copilul să înțeleagă că schimbarea este o parte naturală a vieții și că noile obiective le pot înlocui pe cele care nu mai pot fi atinse.
Încurajarea copilului să-și evalueze succesele și eșecurile și să elaboreze un plan de îmbunătățire poate ajuta la insuflarea unei mentalități pozitive și pline de speranță. Nu le va mai fi frică să schimbe ceva care nu funcționează în favoarea lor.
3. Control intern
Este imperativ să-i învățați pe copii importanța de a se concentra asupra lucrurilor care sunt în controlul lor, mai degrabă decât să se oprească asupra lucrurilor care nu sunt. Această tendință ar putea rezulta dintr-o dependență de surse externe pentru motivare și validare. Copiii pot adopta obiceiuri plăcute oamenilor pentru a căuta validare externă, inițial de la cei care au grijă de ei și mai târziu de la prieteni și parteneri, ceea ce duce la stres și anxietate la vârsta adultă.
Concentrarea pe probleme în detrimentul soluțiilor și blocarea în gândirea negativă poate contribui la depresie sau perfecționism, în principal atunci când împlinirea se bazează exclusiv pe atingerea obiectivelor externe, neglijând creșterea personală.
Iată două moduri prin care îi poți învăța pe copii valoarea motivației intrinseci și să te concentrezi asupra lucrurilor pe care le pot controla:
Spune-le că efortul lor contează.
Învățați-vă copiii să acorde prioritate efortului asupra rezultatelor, subliniind importanța muncii lor grele, mai degrabă decât doar rezultatelor.
Lăudați-i pentru că fac tot posibilul, indiferent dacă câștigă, pentru a crește stima de sine și a se concentra pe ceea ce contează cu adevărat.
Corectează-i cu blândețe dacă nu depun tot efortul, chiar dacă reușesc, pentru a încuraja îmbunătățirea continuă și creșterea pe tot parcursul vieții.
Părinții ar trebui să-și încurajeze copiii să-și măsoare progresul în viață față de sinele lor trecut, mai degrabă decât să se compare cu ceilalți. Învățarea copiilor să se concentreze asupra creșterii lor nu numai că încurajează recunoștința, ci și previne insecuritățile iraționale.
În mod similar, puteți, de asemenea, să vă învățați copiii că singurele așteptări pe care trebuie să le îndeplinească sunt ale sinelui lor viitor și nu ale altora. Încurajându-i să-și imagineze persoana pe care doresc să devină – inspirați de modele, dar în cele din urmă determinate de propriile valori – promovează independența și îi pregătește pentru vârsta adultă.
Reziliența și fericirea unui copil depind în primul rând de persoana care îi îngrijește. Deși este vital să încurajăm reziliența la copii, este și mai important să le demonstrăm rezistență în perioadele dificile deoarece copiii învață observând adulții din jurul lor, potrivit forbes.com.