De regulă se imortalizează în marmură numele celor căzuți în războaie, numele victimelor naționalismelor exacerbate gen Ip și Treznea, a celor 13 generali maghiari executați la Arad etc. etc.
Satu Mare este excepția care întărește regula cu omul care sfințește locul, dar în același timp o și întoarce pe dos: locul sanctifică omul.
În urmă cu foarte mulți ani George Vulturescu a avut o idee pe care a și pus-o în practică, dacă nu mă înșel fără să ceară voie de la comenduire. Pe niște pietre necizelate, dure, așa cum este și poezia lui, a adunat de-a valma nume mai mult sau mai reprezentative din toate culturile care se împletesc la Satu Mare formând un fel de bici multinațional care din când în când plesnește unde nimerește, după cum sunt vremurile.
Odată cu noua reconfigurație a celor două centre din municipiul Satu Mare, plăcuțele din plastic lipite pe piatră, multe dezlipite intenționat, au împuținat numărul numelor românești, ungurești, germane, evreiești, uncrainene și astfel unitatea culturală gândită de poetul pietrelor și nordului s-a risipit.
Astfel a apărut ideea reconsiderării fiecărei culturi, a despărțirii apelor în funcție de susurul fiecărei limbii. Fiecare popor, fiecare națiune, are specificul, propria ei identitate, în definitiv propria ei cultură. Însăși definiția simplificată a naționalismul este: nu te atinge de cultura mea, nu falsifica istoria mea.
Adunate pe o piatră de data aceasta bine șlefuită, imaginând o ușă de biserică, al cărei cap de perspectivă este statuia latinității, lupoaica hrănindu-i pe Remus și Romulus, a apărut un colos de 18 tone pe care s-au regăsit o parte din numele înscrise pe plăcuțele de plastic. Primul nume, Grigore Maior, precursorul Școlii Ardelene. Urmat la mari distanțe în timp de un Petru Bran, primul profesor de limba română din Satu Mare, de avocatul Alexandru Ferențiu, care a găzduit în casa lui de pe strada Mircea cel Bătrân nr. 8, peste drum de Poesis, prima bibliotecă românească, dar și a doua reuniune de adunare de fonduri pentru un teatru în limba română.
Numele care inițial era gândit să fie încrustat pe frontispiciu, Dr. Vasile Lucaciu, s-a așezat în rând cu contemporanii, alături de fratele lui Constantin Lucaciu, preot, scriitor, stabilit în SUA, de Augustin Ferențiu, primul primar român din Satu Mare, prieten și susținător al celui mai important pictor sătmărean, Aurel Popp.
După numele elitelor curg la vale, alte aproape o sută de nume de personalități din toate domeniile, mulți trecuți în uitare, cărturari, scriitori, artiști, istorici, actori, muzicieni. Cam tot ce poate fi trecut ca ” bun cultural” românesc județului Satu Mare.
La începutul proiectului, în anul 2022, anul centenarului morții celei mai reprezentative figuri istorice sătmărene, Dr. Vasile Lucaciu, am propus un proiect asemănător pentru “bunurile culturale maghiare” din Satu Mare. Au preferat să ridice o statuie în bronz a poetului Petőfi Șandor, cu sabia în repaus, gata să o arunce pentru a lua condeiul în mână. În sfârșit, fiecare cultură cu condeiele și săbiile ei, cu zestrea ei culturală.
Poate că modurile diferite în care fiecare popor înțelege să-și dezvolte și să-și promoveze cultura proprie sunt tot atâtea semnale că ne apropiem de sfârșitul unei utopii: multiculturalitatea.
Doar întâmplarea a făcut ca o primă depunere de flori la monumentul Poarta Recunoștinței, opera artistei Oana Păcurar, să aibă loc în timpul desfășurării Zilelor revistei Poesis. Locul în care este amplasat monumentul nu este aranjat conform proiectului. De altfel și parcul de pe bulevardul Dr. Vasile Lucaciu, este în curs de reamenajare. Deci vom mai aștepta până la adevărata inaugurare.
Dar să ne întoarcem la Zilele revistei Poesis, mai precis la premiile revistei Poesis. Președintele juriului Al. Cistelecan, este, fără îndoială cel mai mare critic, cel mai subtil critic de poezie din literatura română contemporană. Verdictele sale, în materie de poezie, sunt definitive, fără drept de recurs. Din juriu au mai făcut parte Ion Mureșan, cel mai mare poet român în viață, criticul de la România literară, Gherghe Glodeanu, George Vulturescu, Dumitru Păcuraru, Alexandru Zotta, Ioan Nistor. După mai multe propuneri iată lista scurtă, cu specificația că în fața fiecărui premiat se poate pune un “cel mai bun”
Marta Petreu. Premiul Poesis 2024 pentru CRITICĂ – Filosofia lui Blaga, Ed. Polirom, 2024
Gellu Dorian Premiul Poesis 2024 pentru PROZĂ – Să lupți împotriva morții, Ed. Junimea, 2023
Robert Șerban Premiul Poesis 2024 pentru POEZIE – Aproape nimic sigur, Ed. Cartier, 2024
Petrișor Militaru. Premiul Poesis 2024 pentru Activitatea Editurii AIUS, Craiova
Gelu Vlașin Premiul Poesis 2024 pentru volumul Bipolarul de la mansardă. Editura Tracus Arte, 2023
Kocsis Francisko Premiul Poesis 2024 pentru traducere – Petofi Sandor/ Apostolul, Editura Tipo Moldova, 2023
Mircea Florian, pentru întreaga activitate
Ovidiu Pecican. Premiul Poesis 2024 pentru trilogia Istoria românilor și a României, Editura Cuantic