Ziua de Ignat, sărbătorită pe 20 decembrie, este cunoscută și sub denumirea de „Ignatul porcilor” sau „Inătoarea” și este dedicată Sfântului Ignație al Antiohiei. Aceasta reprezintă o îmbinare a tradițiilor păgâne și a celor creștine, având rădăcini adânci în cultura populară.
Sfântul Ignație Teoforul a fost episcop al Antiohiei și martir al Bisericii. Conform tradiției, el ar fi fost copilul pe care Hristos l-a luat în brațe pentru a le arăta ucenicilor lecția smereniei. A fost aruncat în arenă și sfâșiat de lei pentru credința sa, în jurul anului 110, sub domnia împăratului Traian. Moaștele sale sunt păstrate în diverse locașuri sfinte din România, precum Catedrala episcopală din Galați și Mânăstirea Tismana.
În ziua de Ignat, s-a suprapus și un cult precreștin, legat de sacrificiile și practicile asociate cu belșugul și fertilitatea. Tradițiile din această zi sunt profund legate de sacrificiul porcului, considerat simbol al norocului și abundenței. Practicile rituale de tăiere a porcului sunt însoțite de ritualuri de purificare și protecție.
În dimineața de Ignat, porcul este sacrificat în zorii zilei. Acesta este stropit cu apă sfințită și așezat cu capul spre răsărit, iar pe frunte sau pe ceafă i se face o cruce cu un cuțit. Carnea obținută este destinată mai multor preparate tradiționale, iar o bucată de carne este dăruită Sfântului Ignat, ca simbol al respectului și recunoștinței.
În această zi nu se lucrează, iar femeile trebuie să se abțină de la cusut, tăiat sau lipit, pentru a preveni ca porcul să fie slăbit sau să nu aducă nenorociri. Este de asemenea important ca sângele porcului să fie văzut, ca o formă de protecție împotriva bolilor.
Ziua de Ignat este marcată și de tradiții legate de alimentație, cum ar fi pregătirea „Cârpelor Domnului” (turte cu miere și nuci) și pisearea grâului pentru Crăciun. În anumite zone ale țării, în această zi se crede că porcul ne tăiat va slăbi sau va fi mâncat de lup în cocină, semn al nenorocirii.
La finalul ritualului, se adună toți membrii familiei pentru „pomana porcului”, un moment de comuniune și de împărtășire a roadele muncii. De asemenea, Ignatul are și un patron feminin, Inătoarea, care este considerată a fi soția lui Ignat și este asociată cu protecția femeilor care torc sau spală în această zi.