Ca toți președinții pe care i-a avut PNL, nici Crin Antonescu nu a fost scutit de blestemul de a fi înlăturat de la conducerea partidului printr-o manevră de culise. La congresul de dinaintea alegerilor prezidențiale din 2014, liberalii s-au reorientat spre Klaus Iohannis. Mișcarea avea să fie una de succes, fostul primar de Sibiu a câștigat două mandate prezidențiale, în timpul cărora a ajutat PNL-ul să rămână la guvernare.
Este drept că în bună parte rezultatele slabe obținute de partid și de candidatul prezidențial i se datorează tot președintelui Iohannis.
Privind retrospectiv, se poate ușor constata că din președinții pe care i-a avut PNL-ul, începând cu Valeriu Stoica, retras în favoarea lui Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, ba chiar și Klaus Iohannis, doar Crin Antonescu a fost considerat de o coaliție de trei partide că ar putea fi un candidat prezidențial cu șanse reale.
Drept pentru care liderii PSD, PNL, UDMR și Minorități, l-au contactat propunându-i să devină candidatul lor prezidențial. În principiu, târgul a fost acceptat de toate părțile. Numai că rămas o simplă înțelegere, fără să fie confirmată în structurile de conducere ale celor trei partide.
Considerându-se ignorat, Crin Antonescu aruncă bomba: anunță că se autosuspendă din postura de candidat propus, dar nevalidat, și așteaptă să fie contactat pentru clarificări.
De aici încep speculațiile. Intră în jocul de culise fostul său partener Victor Ponta, cu care a înființat USL și a câștigat alegerile. Abandonând Pro România, reîntors pe persoană fizică în PSD, ajuns deputat, tânărul Ponta, acum ceva mai în vârstă, dar tot cu o gândire de adolescent, reintră în joc. Ba se dă un viitor candidat prezidențial al suvernaiștilor, ba anunță că el îl vrea candidat prezidențial al PSD pe Marcel Ciolacu, și astfel contribuie și el la degringolada din jurul partidelor din coaliția de guvernare.
Un grup din PNL l-ar dori candidat comun al partidelor pro-europene pe Dan Nicușor. Însă puținii social democrați ar fi dispuși să voteze un adversar notoriu al PSD. Crin Antonescu a fost acceptat tocmai pentru că a găsit o cale de colaborare cu PSD. Cel care a spart USL-ul a fost primul ministru Victor Ponta care a dorit să candideze la președinție, deși înțelegerea fusese că PNL va da candidatul prezidențial, PSD-ul având asigurată conducerea guvernului.
În ce punct de află acum negocierile pentru desemnarea unui candidat prezidențial comun al partidelor din arcul guvernamental? Niciunul dintre liderii partidelor nu cunosc, deci nu stăpânesc situația exactă.
Dacă Victor Ponta îl îndeamnă pe Marcel Ciolacu să candideze la președinție înseamnă că vrea să scape de el. Dacă Ilie Bolojan se spune că l-ar dori candidat prezidențial comun pe Nicușor Dan înseamnă că se gândește să atragă voturile USR-iștilor, care doresc să o arunce din nou în luptă pe Elena Lasconi.