În tradiția politică din România, prețurile de la alimentară, de la piață, prețurile din magazinele de la colțul străzii, sunt mai importante decât “dezvoltarea economică” pe care o invocă politicienii. Asta înseamnă că siguranța zilei de mâine, teama de foamete, este mai puternică decât amenințarea că un partid populist sau un candidat extremist ar putea câștiga alegerile.
Totul merge prost! Este suficient să spunem că pur și simplu toate partidele vechi au guvernat prost și deja am trezit curiozitatea, interesul față de partidele noi, față de candidații noi, cum a fost cazul lui Călin Georgescu.
Anul trecut s-a creat o distanță emoțională între fostele guverne și un posibil guvern pe cale să se nască. PSD și PNL, ca partide vechi, tradiționale, cu experiență de guvernare, oricât ar încerca să demonstreze că partide noi precum AUR, SOS România, POT și altele sunt conduse de lideri slabi nu vor reuși să convingă populația de rând să nu-i voteze pe noii veniți.
Nu este suficient să spună pur si simplu că este total neproductiv să-l votezi pe un George Simion pentru că el este produsul unor vremuri în care domnește populismul și prostia. Mai sunt necesare și alte argumente. Exact aceste argumente lipsesc. Nu le lipsesc ideile de reformă nici lui Crin Antonescu, nici lui Victor Ponta sau Nicușor Dan și George Simion. Totuși, o confruntare a unui candidat pro-european cu un candidat suveranist necesită nervi tari.
În fond, ar trebui să se vorbeasccă despre suveranitatea europeană. Contează foarte puțin că ideile ar fi spuse cam alandala. Unele idei se văd de la o poștă că sunt ineficiente. Altele pot părea mai apropiate de realitate, însă este evident că nu pot fi aplicate fără adăugarea unor abordări noi. Candidații prezidențiali au tendința de a face promisuni dincolo de prerogativele conferite de Constituție.
Îngrijorată de viitorul incert, România, la fel ca toate țările din lume, în primul rând europene, se află într-un proces clar de căutare de soluții, de schimbare pentru a face față noilor provocări lansate de președintele Trump.
Din păcate, propunerile pentru o schimbare cu sorți de succes sunt exprimate mai mult în declarații verbale decât prin programe, prin planuri concrete de acțiuni pentru performanțe economice.
În loc de atacuri și acuzații găunoase, nedocumentate, s-ar putea pune în dezbatere publică modul de revigorare a industriilor tradiționale în care România a performat. Care sunt industriile potrivite pentru România? Care industrie românească este orientată spre viitor? Vorbim o limbă pe care nu o înțelege nimeni.
Pentru că atenția lor este concentrată asupra altor lucruri, politicienii zilei trec cu vederea lucruri evidente. Știe și omul din cel mai izolat sat din România că economia nu poate crește în perioada următoare. Știe și cel mai slab funcționar care ocupă o funcție datorită apartenenței la un partid că obstacolele birocratice sunt mari. Știe întreaga Românie că a continua politicile guvernelor anterioare nu este în interesul generațiilor viitoare. Dar cui îi pasă?
Opoziția este atât de slabă încât nu poate explica situația din țară decât prin trimiterea la dușmani abstracți, la sistem la șoroșiști sau Dumnezeu mai știe ce aberații de limbaj.
Punctul slab din acordul de coaliție PSD, PNL, UDMR și Minorități este lipsa programului care constă în esență în prezentarea pârghiilor necesare pentru crearea unui echilibru între veniturile și cheltuielilor statului. Asta este marea problemă nerezolvată.
În general scopul fiecărui candidat prezidențial nu pare să fie clarificarea unor probleme, ci efectul emoțional. George Simion, de exemplu, așteaptă să-i pună Călin Georgescu mâna pe umăr și să spună “Acesta este urmașul Meu”.
Prins în jocurile electorale, se pare că primul ministru nu mai guvernează, ci doar declanșează crize. Victor Ponta spune că dacă ajunge președinte îl va demite pe Marcel Ciolacu. De ce nu prezintă motivele din moment ce i-a fost consilier onorific? Strategia lui Victor Ponta funcționează prin iritare, nu prin prezentarea de probe.
După votul din 4 mai, apoi după votul final din 18 mai, nimeni nu știe dacă lumina pâlpâitoare din aceste zile se va stinge de tot sau dacă se va revărsa peste România o nouă lumină, mai strălucitoare.
Această nesiguranță provoacă o imensă tensiune în societate. Jocurile de culise ale partidelor politice nu ajută deloc alegătorii să înțeleagă pe care dintre candidați îi vor politicienii să ajungă președintele României. Din moment ce PSD-iștii primesc indicații secrete să-l voteze pe Victor Ponta, iar PNL-știi pe Nicușor Dan nu este de mirare că un lider marcant al PSD, Sorin Grindeanu, declară la Satu Mare că PSD și PNL, în speță coaliția de guvernare, are “o strategie electorală secretă”.