Într-adevăr, la 1 aprilie 1924 s-a născut într-o familie de vază din satul de pe Someș, George Filip. Scriam atunci că l-am cunoscut la Oradea, orașul său de adopție, dar ne-am dat seama că sufletul său este ancorat în satul său de baștină. George a fost al unsprezecelea prunc al familie lui Vasile Filip (fost primar al Potăului, în mandatul său s-a realizat reforma agrară) și a Anei Cocian; după nașterea sa Dumnezeu i-a dăruit pe cei doi exemplari părinți cu încă patru copii…
După școala primară urmată la Potău, a început studiile liceale la „Mihai Eminescu” în Satu Mare, unde i-a avut colegi, printre alţii, pe frații Alexandru și Ioan Racolța, primul ajuns un mare tenor iar cel de-al doilea medic, diriginte al clasei fiind profesorul de istorie Titus Roșu. După Dictatul de la Viena, și-a continuat studiile la Năsăud și Oradea, la licee de stat maghiare cu secții de limba română.
A absolvit în anul 1950 Facultatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj, și de această dată având bucuria de a fi coleg cu viitori medici reputați sau cu Valeriu Anania (cum își semna cărțile de literatură), cel care avea să devină mitropolitul Bartolomeu. Am inclus în postare o fotografie de la o întâlnire a acelor studenți.
A avut o activitate științifică bogată
A activat prin repartiție ministerială în județul Bihor, din anul absolvirii până în anul 2010. A fost mai întâi medic de circumscripție la Popești (1950), după aceea medic șef de raion la Marghita (1952). A fost medic obstetrician ginecolog din anul 1954 până la pensionare, urcând toate treptele profesionale prin concurs: medic consultant, specialist, primar, șef de secție. Tot în anul 1954 a fost numit medic director la Casa de Educație Sanitară a județului Bihor.
A avut o activitate științifică bogată (peste 60 de lucrări), onorată cu o teză de doctor în științe medicale susținută în anul 1974 la Timișoara, cu titlul „Diagnosticul suferinței fetale prin amnioscopie”. S-a preocupat îndeosebi cu depistarea cancerului de col uterin (peste 100.000 cazuri în municipiul Oradea între anii 1981-1993). Pe linie organizatorică a înființat Casa de nașteri din Popești, a depus documentația înființării Spitalului Raional Marghita. A fost medic șef al secției sanitare Oradea și deputat orășenesc în anul 1958. După pensionare a continuat să profeseze la Policlinică. S-a căsătorit cu Olga, de asemenea medic, specialist dermatolog, alături de care a întemeiat o frumoasă familie.
George Filip a avut și preocupări artistice, el realizând și numeroase picturi în ulei. A participat la expoziții ale pictorilor amatori din Oradea și Cluj-Napoca. În anul 2013 a tipărit la Oradea un album cu mai multe lucrări, intitulat „Amintiri în culori”. Câteva din lucrările sale înfrumusețează lucrarea „Potău. Oameni, locuri și povești”, apărută în anul 2023 la Editura Surorilor Lauretane din Baia Mare (autori: Viorel Câmpean, Ioan Rogojan și Viorel Ciubotă). De mare preț în economia cărții au fost amintirile lui George Filip, mai ales pentru redactarea capitolului destinat toponimiei. Trebuie neapărat amintit faptul unul dintre cei mai fervenți susținători ai apariției cărții a fost dânsul, iar autorii au considerat că darul lor, oferit după ce domnia sa împlinise 99 de ani, era gândit pentru acea frumoasă zi de 1 aprilie 2024.
Orădean de aproape trei sferturi de veac, oficialitățile din orașul de pe Crișul Repede au știut să-i fie recunoscătoare, deși toți cei care îl cunosc pe doctorul Filip, știu că sufletește el trăiește neîncetat în Potăul său drag. La împlinirea a 60 de ani de activitate, în anul 2011, Primăria Oradea i-a acordat o „Diplomă de Excelență”, care se alătură altor numeroase distincții primite în decursul carierei sale.
După 1990, când Biserica Greco-Catolică a început să-și reintre în drepturi, când la Oradea era Episcopul Vasile Hossu, a fost Președinte al Asociației Generale a Românilor Uniți, apoi consilier parohial, curator și epitrop al parohiei Oradea I. A colaborat cu Părintele Balint, cu avocatul Ardelean și ing. Nicoară, iar mai târziu și cu actualul episcop, P.S. Virgil Bercea. S-a retras atunci din această bătălie când au fost cooptați oameni mai tineri care au fost bucuroși să preia ștafeta.
După anul 1960, își vizita părinții și rudele din Potau de 3-4 ori pe an. Celor două fete cu care Dumnezeu le-a înzestrat familia, le plăcea atmosfera din Potău, pentru că veneau și ceilalți verișori din Oradea iar trupa de verișori și prieteni din sat era mare, pentru copii era o petrecere continuă, de neuitat! Dar vizitele acestea erau și un bun prilej pentru unchi și mătuși, ba chiar și pentru alți săteni cu tot felul de probleme de sănătate să fie consultați de George și Olga, cei doi medici tineri, inimoși și însuflețitori. Și așa, se organiza ad-hoc un centru de consultații unde cei doi doctori îi examinau pe cei în suferință, scriau rețete sau îi îndrumau spre centre spitalicești. De multe ori spre Oradea, unde îi ajutau să parcurgă etapele spre însănătoșire, cu ajutorul și bunăvoința celorlalți colegi.
La una din aniversările lui dr. George Filip, conf. dr. Petru Chitulea, unul dintre cei mai distinși discipoli ai sărbătoritului, a scris câteva cuvinte adânci: „Tinerii medici din ziua de azi nu își pot dori să ajungă regi, voievozi, sau revoluționari, pentru a li se ridica statui, dar pot și trebuie să dorească, prin întreaga lor viață, să îi semene doctorului George Filip”. Cu atât mai mult, pentru consătenii săi, dr. George Filip constituie un model de existență, dar și de iubire pentru Potău.
Oarecum, viața lui poate fi asemuită cu cea a lui Sextil Pușcariu. Ar putea și dânsul să scrie o carte autobiografică intitulată la fel, pentru că a trăit în două veacuri. Unul al vitezei sau, mai precis, un secol în care s-a manifestat deplin „teroarea istoriei”. Iar sfertului acesta ciudat de veac care se scurge sub ochii noștri, ce nume i se va da? Cu o modestie proverbială adesea mărturisea: „Am fost un om obișnuit”. Dorim tuturor medicilor și celor care se vor naște de acum încolo la Potău să devină, oameni obișnuiți precum doctorul George Filip. În 30 martie 2025, dr. George Filip a trecut la cele veșnice.
A fost înmormântat în 1 aprilie, la Oradea, în cimitirul Rulikowski, locul de veci fiind situat în apropierea Capelei Greco-Catolice. Cineva spunea că nimic nu este întâmplător pe lume. George Filip va fi condus pe ultimul drum în ziua când se vor împlini 101 ani de la venirea sa pe lume… Noi, toți cei care am avut privilegiul să îl cunoaștem pe dr. George Filip, îl rugăm pe Dumnezeu, să îi dea odihnă veșnică.
Cu siguranță va rămâne pentru noi ca un album cu „amintiri în culori”… negrăit de frumoase! Minunatei sale familii îi adresăm sincere condoleanțe și putere de la Dumnezeu să treacă peste despărțirea de un om atât de frumos!
dr. Viorel Câmpean