Iubiții mei fii sufletești,
slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,
Grandioasă mărturie a iubirii dumnezeiești pentru om și pentru întreaga lume, Întruparea Domnului reprezintă supremul dar pe care Tatăl ceresc ni L-a oferit, precum și fundamentul civilizației noastre creștine. Pe acest maiestuos eveniment se fundamentează bucuria și speranța noastră, dimpreună cu armonia, ordinea și stabilitatea creației.
Nașterea Domnului este expresia fascinantă a extraordinarei istorii de iubire dintre Dumnezeu și om, arătându-ne tandrețea, gingășia și delicatețea Creatorului.
Pentru că ne iubește în chip infinit, El a coborât din măreția slavei Sale și a venit la noi, Întrupându-Se, adică luând trup și suflet, născându-Se „de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria” și oferindu-ne imaginea splendidă a fragilității Sale: El, Dumnezeu Atotputernic, ni Se înfățișează sub chipul dumnezeiescului Prunc, Om asemenea nouă, întru toate, în afară de păcat.
La „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), când omenirea, saturată de sclavia întunericului și de teroarea păcatului, aștepta, nădăjduind cu înverșunare salvarea, Fiul lui Dumnezeu a intrat în lumea noastră – minunată creație dumnezeiască –, oferindu-ne puterea de a ne elibera, prin credința în El, de tot ceea ce oprimă existența umană.
A venit ca Unul dintre noi pentru a trăi viața noastră, cu toate greutățile și încercările ei, dar și cu întreaga speranță și bucurie, cu tot ceea ce noi traversăm în acest uimitor pelerinaj al vieții către Casa Tatălui ceresc.
A izbucnit în noaptea acelei lumi lumina fabuloasă a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, spulberând legăturile tenebrelor ce cuprindeau întreaga lume și răpeau tot mai mult speranța oamenilor.
Dumnezeu a intrat în lumea noastră pentru că noi, oamenii, suntem comoara Sa prețioasă, cele mai importante ființe ale creației Sale, gloria și încântarea Lui. De aceea, El a devenit Prietenul nostru cel mai apropiat și cel mai bun, Cel care împărtășește cu noi toate greutățile și provocările vieții, dar și Cel care ne dăruiește puterea de a le învinge întotdeauna.
Pentru întreaga Creștinătate, Nașterea Domnului este sărbătoarea care dă mărturie „până la marginile pământului” (Fapte 1, 8) despre credința și speranța noastră, despre lumină și despre bucurie, despre faptul că Dumnezeu este alături de fiecare dintre noi cu pacea Lui cea sfântă, fiind protagonistul istoriei umane și Cel care nu încetează să ne dăruiască, întotdeauna, din belșugul iubirii Sale.
Iubiți credincioși,
Din slava Sa cerească, Dumnezeu a venit la noi sub chip de Om pentru a ne arăta cât de mult ne iubește și, mai ales, că și noi avem datoria de a ne iubi unul pe altul, așa cum El ne iubește pe fiecare dintre noi, cu infinită dăruire.
S-a născut în Betleemul Iudeii, într-o iesle sărăcăcioasă, parcă pentru a ne arăta că adevărata noastră bogăție constă în curăția sufletului, iar Dumnezeu este unica și cea mai mare comoară a noastră.
La marginea lumii civilizate de atunci, într-un loc umil, S-a născut Mântuitorul lumii, arătându-ne că „Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari” (I Corinteni 1, 27-28) și că El valorizează altfel totul în comparație cu noi, că toată lumea lui Dumnezeu este importantă, plină de har, și că nimic nu este de disprețuit și alungat, ci totul trebuie mântuit, recuperat și înnoit.
Dumnezeu a venit la noi pentru a pune ordine în creația Sa, tulburată de păcat, și pentru a readuce pacea și armonia ce fuseseră afectate de rău și de întuneric.
Venirea lui Dumnezeu în lume a fost profețită și așteptată, cu mult timp înainte, nu doar de cei care primiseră Legea veche, ci și de lumea păgână. Simbolul concret și evident al acestei așteptări este constituit de acei magi, reprezentanți ai înțelepciunii păgâne, care din adâncurile Orientului au venit, călăuziți în chip minunat de o stea, pentru a vedea cu ochii lor pe Mântuitorul lumii și a-I aduce cuvenitul omagiu.
De altfel, dumnezeiescul Prunc născut în Betleemul Iudeii este adorat și de păstorii din acele ținuturi, reprezentanți ai iudeilor credincioși, ai lumii care aștepta cu nerăbdare venirea Mântuitorului.
Păstorii și magii au adus ofranda laudei lor, cu bucurie și cu speranță, ca simboluri ale umanității întregi care a întâmpinat pe Domnul slavei. Ei ne îndeamnă și pe noi, cei de astăzi, să-L primim cu suflete curate pe Fiul lui Dumnezeu venit la noi, să facem iesle-altare din inimile și din mințile noastre, magi și păstori ce caută și se bucură, pentru a-L primi așa cum trebuie pe Cel făgăduit de Dumnezeu, încă de la întemeierea lumii.
Acea bucurie a păstorilor și a magilor o regăsim și în colindele străbune, ca mijloc de rememorare a actului lor de mărturisire și de laudă, pentru a vesti lumii noastre bucuria Nașterii lui Hristos. Astfel, atunci când colindăm sau primim colindători, participăm la mărturisirea adevărului Nașterii Domnului Hristos și la vestirea milostivirii și a iubirii de oameni a lui Dumnezeu, „Cel bogat în milă” (Efeseni 2, 4), devenind și noi, la rândul nostru, misionari ai Evangheliei mântuitoare și de viață dătătoare.
Dumnezeu a venit în lumea noastră, într-un anumit loc și într-un timp anume, sfințind astfel spațiul și timpul, punând amprenta Sa binecuvântată pe tot ce ține de viața noastră, astfel că întreaga creație a devenit „biserică” a lui Dumnezeu.
Domnul a venit la noi sub chipul fragil al unui Prunc, pentru a ne arăta că lumea se poate schimba din temelii numai prin înnoire și transfigurare interioară, și niciodată prin violență și război.
Dacă vrem să schimbăm în bine lumea noastră, și trebuie să facem aceasta, avem ca unică și eficientă cale înnoirea sufletelor noastre.
Trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu, să-L lăsăm apoi să Se nască în inimile noastre și să ne lăsăm transformați de El, după chipul Său, întru bine, dreptate, pace și adevăr, iar, apoi, să vestim și celor de lângă noi cât bine ne-a făcut nouă Domnul și să-i ajutăm să se vindece de rău și de păcat.
Dumnezeu ne-a redat, prin Întruparea Sa, demnitatea, libertatea și curajul de a fi, ne-a arătat că drumul spre cer trece obligatoriu prin aproapele, iar iubirea este singura posibilitate de a ne mântui.
Ieslea Betleemului este cel mai puternic simbol al libertății, al demnității umane, al curajului, dar și al păcii și al bucuriei. De aceea, ori de câte ori avem îndoieli cu privire la drumul pe care îl urmăm în viață să ne aducem aminte, cu smerenie, de pilda de generozitate, dăruire, tandrețe și iubire a Fiului lui Dumnezeu Întrupat.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Lumea noastră are nevoie de mărturia iubirii, a bunătății, a solidarității, a generozității și a comuniunii, iar noi, toți cei care credem în Dumnezeu, avem datoria de a mărturisi iubirea Tatălui ceresc. Să aducem împăcare, acolo unde este ceartă; pace, acolo unde este război; bucurie, acolo unde este întristare; speranță, acolo unde este deznădejde, precum și armonie, acolo unde este neînțelegere și dezordine.
Civilizația noastră este greu încercată de numeroase războaie și conflicte, tensiuni sociale, crize, mai ales morale, economice și politice, dar și calamități naturale, migrație și un teribil asalt al ideologiilor ori al neo-păgânismului.
Acestei lumi, noi trebuie să-i oferim sens, reconciliere și ordinea credinței, mărturisind, prin cuvintele și faptele noastre, iubirea inefabilă a lui Dumnezeu și faptul că numai împreună, uniți, colaborând, putem înfrânge orice încercare.
Valorile Evangheliei lui Hristos, care au transformat acum două milenii lumea din temelii, sunt cele pe care este construită civilizația noastră europeană, precum și cele ce ne susțin parcursul istoric, la fel cum au gândit și au făptuit strămoșii noștri.
Biserica, familia și școala sunt instituții fundamentale ale neamului românesc, cu rol decisiv din perspectivă spirituală, morală, culturală și educațională, astfel că ele trebuie respectate, sprijinite și promovate.
Creștinismul a contribuit decisiv la formarea noastră ca popor, iar Biserica strămoșească este parte fundamentală a lumii românești, ce a sprijinit intens, profund și esențial coagularea unității naționale și dezvoltarea noastră ca popor în cadrul civilizației europene.
Familia tradițională este unul dintre pilonii de bază ai neamului românesc, ce contribuie la promovarea și aprofundarea principiilor de viață creștine oferind zestrea educațională și spirituală cea mai importantă tinerelor generații.
Școala este una dintre instituțiile cu rol important în educația copiilor noștri, prin intermediul căreia se transmite acel frumos, necesar și bogat tezaur de cultură și de experiență întru viață, cunoaștere și credință al înaintașilor noștri.
Viitorul este al credinței, pentru că noi credem cu tărie că nimic nu se poate realiza, susține și dezvolta fără Dumnezeu.
După excesele create de diferite ideologii care au făcut ravagii în lumea noastră, spulberând din certitudinea încrederii și a speranței, credința este cea care, pe mai departe, oferă omului puterea de a merge înainte și de a răzbi printre vicisitudinile vremurilor.
Creștini, români și europeni, plini de credință în Bunul Dumnezeu, așa vom merge mai departe în istorie și vom începe Noul An cu speranță și cu bucurie.
Iubiții mei fii duhovnicești,
La aniversarea celor 25 de ani de la întronizarea de la Târgoviște, pe istoricul Scaun al Ierarhilor munteni, doresc să vă mulțumesc, cu deosebită recunoștință, tuturor celor care m-ați sprijinit în misiunea pastorală a Bisericii, credincioși, preoți, profesori de Religie, autorități ale statului, oameni de cultură și reprezentanți ai presei.
Gândul meu se îndreaptă mai cu seamă spre tinerii din Arhiepiscopia Târgoviștei, speranța și viitorul Bisericii și al comunității noastre, pe care-i îndemn să-și pună speranța vieții lor în Dumnezeiescul Prunc, născut în ieslea Betleemului, Singurul care niciodată nu dezamăgește, ci oferă din belșug iubirea și ajutorul Său.
Apreciez și încurajez pe toți preoții slujitori ai Bisericii noastre din această binecuvântată Eparhie, care își fac datoria cu deosebită jertfelnicie și sunt, fiecare în parohia sa, repere de credință, cultură, educație, morală și patriotism.
Îndemn pe fiecare creștin ca, acolo unde locuiește ori la locul său de muncă, să ducă mai departe această bucurie a Nașterii Domnului, să împărtășească speranță și să aducă pace, împăcare, bună înțelegere și, mai cu seamă, tezaurul credinței noastre strămoșești.
Să-i facem loc lui Iisus Hristos în sufletele fiecăruia, să facem din inimile noastre iesle în care El să Se nască, iar din noi instrumente ale iubirii Sale milostive.
Să nu uităm niciodată să fim alături de toți oamenii, mai apropiați sau mai îndepărtați, mai ales când sunt încercați de necazuri și nevoi, fiindcă așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Regula fundamentală a creștinismului se află în slujirea aproapelui”.
Pe toți, preoți și credincioși, tineri și vârstnici, vă îmbrățișez, dorindu-vă să petreceți sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului, în pace, sănătate și iubire! La anul și la mulți ani!
Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul,
Cel născut în ieslea Betleemului,
rugător pentru pacea, sănătatea,
binele și bucuria voastră, a tuturor,
† N I F O N
Arhiepiscop și Mitropolit