Voinești. 3 aprilie 2024. Zi caldă de primăvară, dar tristă, prea tristă… Pe străzi, pâlcuri de localnici, cu flori și lumânări în mâini, porniseră spre capela mortuară din sat. Acolo se adunaseră sute de oameni pentru a-l conduce pe ultimul drum pe tânărul asistent medical Robert Lițescu, decedat duminică, 31 aprilie, în urma unei rupturi a aortei toracice. Nenorocirea s-a întâmplat după ce bărbatul trecuse pe la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean, de unde, după o consultație sumară, a fost trimis acasă, nu internat, nu supus unor investigații minuțioase. A fost parcă o normă a destinului său.
Pe chipul celor de față se putea citi durerea amestecată dens cu revolta, cu indignarea, cu nesiguranța și neîncrederea. Oamenii comentau în fel și chip tragedia. Întorceau pe toate părțile cronologia nefastului eveniment. Nu puteau pricepe că tocmai un asistent medical, un angajat al sistemului sanitar, a avut parte de o așa doză de ignoranță, de superficialitate din partea unor colegi.
„Dacă cu bietul băiatul ăsta s-a întâmplat așa, nu au avut grijă de el, nu au făcut tot ceea ce trebuia făcut pentru a-l salva, de mine, om simplu, ce să mai zic? Murim cu zile. Ne lasă să crăpăm pe scaun, la Urgențe, sau ne trimit acasă”, se văita un bătrân.
„Credeți că se schimbă ceva? Se vor lua măsuri? Va fi găsit cineva vinovat? Aș! Știu să își apere pielea! Se găsesc explicații cu nemiluita”, a spus un alt cetățean.
Cortegiul s-a pus în mișcare. Un șir lung de oameni și mașini. Lacrimi, durere. Soția, ceilalți membri ai familiei, erau cu capetele căzute, îngreunate de suferință, lângă sicriul așezat în autovehiculul funerar. Un drum al disperării. O cale tristă, nefirească pentru toți cei prezenți la înmormântare.
Un tânăr de 30 de ani s-a stins. O fetiță de 2 ani a rămas fără tată. O soție a rămas singură, neînțelegând, și cu siguranță nu o va face niciodată, de ce bărbatul ei, om viguros, blând, încrezător în viață, s-a dus așa, subit.