Primele două seri de dezbateri au fost furtunoase, dar civilizate, printre altele pentru că moderatorii Digi 24 și cei ai TVR și-au făcut calm treaba și au ținut confruntarea în mână. Calmul a venit din faptul că jurnaliștii fac lucrul acesta nu pentru sine, ci pentru public.
Cosmin Prelipceanu și Liliana Ruse, în prima seară, Ramona Avramescu şi Marian Voicu, în cea de-a doua, au asigurat candidaților liniștea mentală că toți sunt tratați la fel. Chiar și absențele au fost întâmpinate cu decență. Politicienii care n-au venit la dezbatere n-au fost urecheați în lipsă.
În astfel de formate, nu moderatorii ies în față. Jurnaliștii doar mijlocesc circulația ideilor, inclusiv polemica. Și da, ei rezolvă ambuteiajele și reclamațiile ”participanților la traficul auto”. Au fost destule momente în care fermitatea politicoasă a moderatorilor a funcționat.
Rezultatul a fost că, în ore și ore de conversații aprinse, niciunul dintre candidați nu a abuzat dezbaterea. Cam toți politicienii s-au încadrat în regula timpului și în schimburile de replici, de multe ori complicate.
Uneori, moderatorii au ridicat tonul, pentru că se năștea o cacofonie și, dacă nu se aude pe platoul televiziunii, nu se înțelege nimic acasă, în fața televizoarelor.
După un deceniu fără dezbateri electorale, cei patru ziariști care au moderat până acum au recuperat măcar parțial încrederea telespectatorilor în instituția nepartizană a dialogului.
Când politicienii sunt tratați egal și decent, ei înșiși livrează altceva în dialoguri. A ajutat și faptul că Liliana Ruse de la Digi 24 și Ramona Avramescu de la TVR au fost multă vreme reportere de teren. Ramona o face în continuare, foarte des. Simțul lor, antrenat în situații dificile, le-a oferit experiența de a interveni aplicat ”pe specificul personajului”, pentru că-i cunoșteau pe mulți dintre candidați, din viața politică de zi cu zi.
Și a mai fost ceva. În ambele emisiuni, întrebările ziariștilor invitați au făcut un serviciu public. Au fost mai bune sau mai puțin inspirate, deseori e și o chestie de gust. Dar au urmărit să scoată informații pentru public.
Ziariștii invitați n-au mers acolo ca să se vadă. De data asta nu sunt de acord cu Emilia Șercan, care a criticat vestimentația colegelor de la Digi 24. Suntem într-o lume colorată și dezbaterile acestea celebrează diferențele dintre noi. Nu e nevoie să te îmbraci ca un călugăr franciscan pentru ca întrebările tale să aibă relevanță în viața cetățenilor.
Sigur că au existat și momente dificile. Ziarista Anca Suciu, de la Digi 24, a primit, în loc de răspuns, o introducere despre vârsta și înfățișarea sa, din partea lui Crin Antonescu, cel care nici acum nu poate accepta că a greșit.
La a doua dezbatere, un alt ziarist, David Leonard Bularca, de la HotNews, l-a întrebat pe candidat dacă are ceva de adăugat și Antonescu s-a declarat indignat de faptul că e provocat pe ceea ce el consideră a fi un non-subiect.
Ca și Anca Suciu, David Leonard Bularca și-a păstrat cumpătul și a continuat să întrebe, nu să intre într-un cerc al acuzațiilor în oglindă, cu politicianul.
Am privit scena cu inima crescând un pic ritmul, pentru că nu știam dacă David, colegul meu și parte a valului nou de ziariști de la HotNews, va rezista presiunii. E ușor să faci pașii corecți în minte sau, ca mine aseară, în fața televizorului. E mult mai greu acolo. David a rămas calm, politicos și concentrat pe temă și pe întrebarea pe care o punea nu pentru el, ci pentru public.
David Leonard Bularca, de la HotNews, întrebarea care l-a indignat pe Crin Antonescu. Sursa foto: Captura Youtube / Dezbatere TVRÎn 1998, când Crin Antonescu era ministrul Tineretului și Sportului, el avea aceeași dublă reprezentare a faptelor. Polemist aprig, te surprindea prin inteligență și te dezechilibra prin ranchiuna care continua dincolo de cortină. Uneori, ministrul te dezechilibra în moduri foarte concrete.
După o investigație legată de baza de la Ștrandul Tineretului, care a produs unul dintre documentele pe care le flutură astăzi Nicușor Dan, am fost dat afară definitiv de la ProSport. Erau mai multe investigații în curs, greu de decelat participarea lor.
Definitivul a durat 24 de ore. Am revenit pentru că directorul general Mihnea Vasiliu, cel care azi nu mai e printre noi, s-a răzgândit într-un mod curajos, contra dorinței patronului și la cererea colegilor din redacție.
Nu mai am nici atom negativ remanent, legat de episod sau de Crin Antonescu. Sper că mă evaluez corect. Cumva mă deranjează că Nicușor Dan folosește povestea, dar e dreptul lui, proprietarul informațiilor publice e doar publicul.
Contează doar că, atunci, în 1998-2000, informațiile presei, acțiunea societății civile (ONG-ul lui Radu Filipescu a luptat enorm) și reacția publicului au prezervat baza verde de la Șosea, cea dintre Arcul de Triumf și Casa Presei Libere.
Confruntarea a durat mult după ce Crin a plecat de la MTS, iar spațiul de acolo e în continuare unul cu terenuri sportive, iarbă și pomi, nu un conglomerat de blocuri imense. Șeful MTS a semnat într-adevăr schimbarea statutului juridic al bazei, dar, ca să fiu complet transparent, noi n-am găsit legături, în acel caz imobiliar, între Antonescu și oamenii de afaceri.
Pe vremea aceea, printre jurnaliștii ”tineri și de toate cele”, cum ar spune azi Crin Antonescu, eram împreună cu Mirela Neag și cu alți colegi. Ne înfruntam, cum ne ducea și pe noi mintea, cu redutabilul ministru al Tineretului și Sportului.
Au trecut peste două decenii și jumătate și zâmbesc când văd că torța a fost pasată. David și Goliat sunt aici. Blamată, deseori cu temei, presa propune totuși nume proaspete oamenilor. E treaba noastră să construim succesiuni. Apar în față ziariști din valul nou.
În schimb, politica a apelat la un experimentat duelist, ca ultimă soluție de salvare. Candidatul PSD-PNL-UDMR a acceptat nominalizarea, loial până la urmă ideii că e nevoie de inteligența lui și de simțul democratic, pe care nu i l-am contestat niciodată lui Crin Antonescu. Vor fi, în continuare, zile și săptămâni interesante pentru public.