Cele mai spectaculoase lovituri din istoria artei. De la „Mona Lisa” furată la Luvru, la marele jaf din România - HotNews.ro

Furtul pieselor dacice din tezaurul României în timp ce erau expuse la Muzeul Drentse din Olanda are toate elementele unui jaf care să intre în istoria artei. Care au fost însă cele mai mari și îndrăznețe jafuri din istoria artei?

Cele mai importante jafuri de artă din toate timpurile au vizat opere de artă din întreaga istorie a artei, de la obiecte arheologice vechi de secole la capodopere contemporane, şi au implicat o serie de figuri obscure, de la amatori la experţi în securitate şi poate chiar sindicate ale crimei organizate. În unele cazuri, operele au fost recuperate, în timp ce alte furturi s-au soldat cu pierderea definitivă a operelor, scrie News.ro.

În 1473, piraţii polonezi au urcat la bordul unei nave care se îndrepta spre Florenţa. Au plecat cu tabloul „Judecata de Apoi” (1467-71) al lui Hans Memling, un triptic complicat care înfăţişează a doua venire a lui Hristos, şi l-au adus înapoi în ţara lor natală, în ceea ce este considerat în prezent primul jaf de artă înregistrat. Pictura se află în prezent la Muzeul Naţional din Gdańsk, Polonia, iar italienii încearcă de atunci să o recupereze, potrivit artnews.com.

Furtul tabloului de Memling este un exemplu al importanţei cu care un furt poate transforma istoria unei opere de artă pentru totdeauna – şi nu este singura piesă din istorie care a fost modificată permanent în acest fel. Deşi tehnologia a devenit mai sofisticată, iar mijloacele prin care sunt comise jafurile s-au schimbat, furturi ale celor mai mari opere de artă din lume continuă să fie executate frecvent, adăugând efectiv capitole noi şi bizare la analele istoriei artei în acest proces.

„Mona Lisa” a fost furată de la Luvru de un meşter italian (1911)

„Mona Lisa” a lui Leonardo da Vinci este cea mai cunoscută operă de artă din lume – iar un jaf a contribuit la faima ei. Puţini se interesaseră de pictură până în 1911, când Vincenzo Peruggia, un meşter italian, şi doi dintre compatrioţii săi au petrecut noaptea într-un dulap de la Luvru şi apoi au fugit cu opera, luând-o cu ei într-un tren care a plecat din Paris într-o duminică dimineaţa.

Problema a devenit una de intrigă internaţională şi, în scurt timp, a devenit prea dificil să se vândă lucrarea – nimeni nu ar fi cumpărat o operă de artă care primea atât de multă atenţie. Peruggia a ascuns lucrarea sub podeaua apartamentului său din Paris, pentru a încerca din nou, 28 de luni mai târziu, să vândă lucrarea, de data aceasta unui negustor de artă din Florenţa.

Peruggia credea că ajută la repatrierea culturală – credea că Napoleon jefuise o piesă de patrimoniu italian de primă mână şi era hotărât să o restituie patriei sale. Leonardo lucrase la această pictură în Franţa, iar la moartea sa, în 1519, regele Francisc I a cumpărat-o. Comerciantul florentin l-a sunat apoi pe directorul Galeriilor Uffizi, Giovanni Poggi, care a luat lucrarea, afirmând că o va păstra în siguranţă, şi a chemat poliţia. Peruggia a ajuns să petreacă doar şapte luni în închisoare.

Un Caravaggio nepreţuit a fost tăiat din ramă în Italia (1969)

Într-o noapte din 1969, hoţii au intrat în Oratoriul San Lorenzo din Palermo, Italia, şi au plecat cu „Nativity with St. Francis and St. Lawrence” de Caravaggio, o scenă dramatică care era odată expusă deasupra unui altar.

Experţii au datat-o la 1600 sau 1609. În anii care au urmat, au fost lansate o multitudine de teorii cu privire la ce s-ar fi putut întâmpla cu lucrarea. Acestea variază de la cele fezabile (Mafia ar fi putut fi implicată) la cele tragice (probabil a fost arsă) şi la cele bizare (şoarecii sau porcii ar fi putut-o mânca).

Experţii au presupus că lucrarea a fost pierdută pentru totdeauna până în 2017, când comisia antimafia din Italia a redeschis cazul cu o nouă pistă care implica un dealer de artă elveţian, acum decedat, care i-a sfătuit pe hoţi să taie pânza, deoarece nimeni nu ar cumpăra o lucrare atât de faimoasă. Din 2021, căutarea operei continuă.

18 tablouri au fost furate în cel mai mare jaf de artă din Canada (1972)

Totul a avut aspectul unui thriller de la Hollywood: La ora 2 noaptea, hoţii au intrat în Muzeul de Arte Frumoase din Montreal, unul dintre cele mai importante muzee canadiene, printr-un luminator, şi au legat şi încătuşat trei paznici.

La scurt timp după aceea, au furat 39 de bijuterii şi 18 tablouri, printre care unele de Delacroix, Rubens şi Rembrandt. Muzeul efectuase reparaţii la luminator, ceea ce înseamnă că hoţii au studiat MMFA, căutând un punct de intrare pentru jaf.

În total, obiectele furate – dintre care niciunul nu a fost găsit – valorau 2 milioane de dolari în 1972; numai Rembrandt valora un milion de dolari. În 2003, Globe and Mail a estimat că tabloul Rembrandt valora de 20 de ori mai mult şi a sugerat că mafia din Montreal ar fi fost implicată.

Opere renascentiste inestimabile au fost furate în Italia (1975)

Chiar dacă nu avea un sistem electronic la acea vreme, Palatul Ducal din Urbino era considerat unul dintre cele mai sigure spaţii de artă din Italia – până când a fost jefuit în 1975.

În acel an, infractorii au luat trei lucrări renascentiste de Rafael şi Piero della Francesca, probabil cu scopul de a le vinde pe piaţa internaţională. La scurt timp după aceea, un bărbat a fost arestat sub suspiciunea că ar fi fost implicat în jaf.

Deoarece operele sunt atât de valoroase şi atât de cunoscute, poliţia s-a gândit că nu vor reuşi să le vândă cu succes şi, cu siguranţă, operele au fost găsite în anul următor la Locarno, în Elveţia. De atunci, capodoperele s-au întors la Palatul Ducal şi uneori chiar au călătorit.

Capodopere impresioniste sunt luate dintr-un muzeu din Paris sub privirile publicului (1985)

Opera de artă care a dat numele mişcării artistice impresioniste a fost furată din Muzeul Marmottan din Paris în 1985, într-unul dintre cele mai îndrăzneţe jafuri comise vreodată.

Hoţii care au furat operele au intrat în plină zi, după ce au cumpărat bilete ca toată lumea, şi au luat pictura emblematică a lui Claude Monet din 1872, „Impresie, răsărit de soare”, împreună cu lucrări de Berthe Morisot şi Pierre-Auguste Renoir.

Nouă paznici şi 40 de vizitatori au fost ţinuţi sub ameninţarea armei în timp ce unele dintre lucrări erau smulse de pe pereţii galeriei. Deşi cele nouă lucrări furate au fost evaluate la 20 de milioane de dolari, unii au spus că „Impression, Sunrise” este nepreţuită. În 1990, toate cele nouă lucrări au fost recuperate la o vilă din Corsica, iar şapte persoane au fost arestate.

Cel mai mare jaf de artă din istorie a avut loc la un muzeu din Boston (1990)

La primele ore ale dimineţii, a doua zi după Ziua Sfântului Patrick, hoţii au intrat în Muzeul Isabella Stewart Gardner, supunând gărzile care supravegheau noaptea incinta instituţiei din Boston.

În orele care au urmat, hoţii au plecat cu averi de o valoare istorico-artistică aproape incalculabilă: „Concertul” (cca. 1664), unul dintre cele 34 de tablouri Vermeer cunoscute; un tablou Rembrandt din 1633 cu o barcă navigând pe ape furtunoase; un tablou Manet cu un bărbat misterios într-o cafenea.

FBI a declarat că lucrările, care nu au fost niciodată recuperate, sunt evaluate la 500 de milioane de dolari. Deoarece cazul este înconjurat de atât de mult mister, jaful continuă să captiveze minţile multora, unii sugerând că mafia a fost implicată, că gardienii au fost implicaţi sau că operele au fost într-adevăr distruse.

În prezent, oficialii muzeului nu sunt siguri dacă ele mai există sau au fost distruse. În 2020, curatorul Ronni Baer a declarat pentru WBUR: „Aş vrea să mă pot consola cumva ştiind că sunt undeva, dar nu ştiu dacă mai există”.

„Ţipătul” a fost furat în Oslo în timpul Jocurilor Olimpice de Iarnă (1994), iar apoi din nou 10 ani mai târziu

„Mii de mulţumiri pentru securitatea proastă!”, scria un bilet lăsat de hoţi. A nu se confunda cu furtul din 2004 al unei versiuni diferite a capodoperei lui Edvard Munch. Acest furt a implicat pătrunderea hoţilor în Muzeul Naţional din Oslo, ruperea sârmei care ţinea „Ţipătul” de un perete şi plecarea cu faimoasa pictură. Acţiunea a avut loc pe fundalul festivităţilor de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă din 1994, care au avut loc la Lillehammer, la aproximativ două ore nord de capitală.

Imediat, jaful a făcut senzaţie în Norvegia, unde activiştii anti-avort au pretins că ar putea primi tabloul înapoi în schimbul difuzării de către televiziunea naţională a unei reclame orientate către interesele lor. Căutarea tabloului a durat aproape doi ani, iar guvernul a refuzat să plătească o răscumpărare de un milion de dolari, deoarece se credea că este o ofertă nesinceră. Tabloul a fost găsit în cele din urmă într-un hotel dintr-un oraş situat la nord de Oslo. În 1996, patru bărbaţi au fost condamnaţi în legătură cu furtul.

Dacă majoritatea jafurilor au loc la primele ore ale dimineţii, în timp ce instituţiile sunt închise, cel din 2004 s-a desfăşurat într-un mod cu totul diferit, în văzul publicului. În mijlocul turiştilor care se uitau la capodoperele Muzeului „Munch” din Oslo, hoţii au luat cu 21 de ani în urmă „Ţipătul” (1910) şi „Madonna” (1894) ale expresionistului norvegian. Hoţii au ameninţat paznicii cu arma şi apoi au plecat într-o maşină neagră.

Au circulat zvonuri despre ce s-a întâmplat după aceea. Au fost arse tablourile? A fost implicată mafia? În cele din urmă, tablourile au fost recuperate în 2006, au fost făcute şase arestări, iar operele s-au întors la Muzeul „Munch”.

Un jaf elaborat la Stockholm a declanşat o urmărire internaţională (2000)

În 1993, trei bărbaţi au comis cel mai mare jaf de artă din Suedia la Moderna Museet din Stockholm, de unde au luat tablouri de Pablo Picasso şi Georges Braque. Şapte ani mai târziu, un jaf şi mai mare a avut loc la Nationalmuseum din Stockholm, unde hoţii înarmaţi cu o mitralieră s-au bazat pe o serie complexă de distrageri ale atenţiei pentru a pătrunde în muzeu, a fura trei lucrări de Rembrandt şi Pierre-Auguste Renoir şi a scăpa în siguranţă.

Poliţia se temea că operele de artă, evaluate în 2000 la 30 de milioane de dolari, vor părăsi rapid Europa de Est. În 2001, poliţia a descoperit cu surprindere una dintre operele Renoir în timpul unui raid antidrog fără legătură cu acesta.

Iar în 2005, în timp ce investigau un sindicat bulgar, autorităţile internaţionale au prins infractori care încercau să vândă un Rembrandt pentru 42 de milioane de dolari şi au recuperat şi această lucrare. Patru persoane au fost arestate în timp ce încercau să finalizeze achiziţia.

Opere de artă dispărute dintr-un muzeu din Manchester au fost găsite într-o toaletă (2003)

Celebrul jaf de la Galeria de Artă Whitworth din Manchester, Anglia, este amintit nu pentru lucrările furate (acestea au fost relativ minore) sau pentru drama din jurul lor (saga a durat doar câteva zile), ci pentru concluzia bizară a furtului. În 2003, hoţii au pătruns în muzeu şi au furat tablouri de Paul Gauguin, Pablo Picasso şi Vincent van Gogh, pe care le-au îndesat într-un tub de carton, pe care l-au plantat apoi într-o toaletă dărăpănată, la aproximativ 650 de metri de Whitworth. (Presa britanică a numit ulterior toaleta respectivă „Loovre”.)

Când oficialii muzeului au recuperat tubul, au observat că acesta conţinea un mesaj scris de hoţi: „Nu am intenţionat să furăm aceste tablouri, ci doar să subliniem securitatea deficitară”.

Muzeul a negat că securitatea sa ar fi fost deficitară. Lucrările – în valoare de 4 milioane de lire sterline în 2003 – au suferit daune minime şi au fost expuse din nou la scurt timp după aceea. Persoanele care au executat furtul nu au fost încă identificate.

O sculptură uriaşă de Henry Moore este posibil să fie pierdută pentru totdeauna după ce a fost furată în Anglia (2005)

Sculpturile monumentale ale lui Henry Moore implicau adesea tone de bronz transformate în forme amorfe care capătă calităţi umane. Acest lucru a făcut ca una dintre sculpturi, intitulată „Reclining Figure”, să fie ţinta principală a hoţilor care doreau să profite de o piaţă în plină expansiune a fierului vechi, ca urmare a creşterii cererii în China.

În 2005, hoţii au furat sculptura expusă în aer liber, în valoare de 18 milioane de dolari, care cântărea în jur de două tone şi era expusă la fundaţia artistului din Hertfordshire. Motivul pentru care hoţii au luat lucrarea şi locul în care aceasta ar fi putut ajunge au derutat anchetatorii mulţi ani, având în vedere dimensiunea şi greutatea sculpturii.

Apoi, în 2009, poliţia britanică a dezvăluit că ei credeau că lucrarea nu mai există, susţinând, după o serie de anchete la depozitele locale de fier vechi, că hoţii au tăiat-o în timpul nopţii, au topit-o şi au vândut bronzul transformat pentru 1.500 de lire sterline.

„În mintea mea, am reuşit să ucidem misterul cât mai mult posibil”, a declarat inspectorul-şef John Humphries pentru The Guardian. Persoanele care ar fi distrus opera lui Moore nu au fost niciodată prinse.

„Spider-Man” a furat cinci capodopere dintr-un muzeu din Paris (2010)

Furtul a cinci opere majore de la Musée d’Art Moderne de la Ville din Paris, în 2010, a fost atât de minuţios, încât a atras comparaţii cu Arsène Lupin, hoţul celebru din literatura franceză, şi cu Spider-Man, al cărui nume a devenit porecla sub care hoţul care a comis jaful a ajuns să fie cunoscut.

În acel an, Vjeran Tomic a revenit în mod repetat la muzeu, pulverizând un acid pe o fereastră care îi permitea să intre fără probleme. Într-o noapte, la ora 3 dimineaţa, el a furat „Pastorale” (1905) lui Henri Matisse. Apoi, pentru că alarmele nu s-au declanşat, a luat şi lucrări de Amedeo Modigliani, Fernand Léger, Pablo Picasso şi Georges Braque.

Se crede că Tomic lucra la comandă pentru un negustor pe nume Jean-Michel Corvez, care dorea să le vândă. După ce a fost prins, Tomic a fost condamnat la opt ani de închisoare de un judecător care a declarat că furtul a implicat „bunuri culturale aparţinând patrimoniului artistic al umanităţii”.

Hoţi români au susţinut că au ars opere furate dintr-un muzeu olandez (2012)

Numit de presa olandeză „Jaful” sau „Furtul secolului”, el a fost „opera” imigranților români Radu Dogaru, Adrian Procop și Eugen Darie, au reușit să intre în Muzeul Kunsthal din Rotterdam și să fugă cu lucrările în acuarelă și ulei în noaptea dintre 15 și 16 octombrie 2012.

Cei 3 s-au întors la scurt timp după aceea în România cu operele de artă a căror valoare a fost estimată în general la 50-100 de milioane de euro, deși unele estimări au vorbit despre capodopere a căror valoare se ridica la peste 300 de milioane de euro.

Ei au fost arestați în iulie 2013, nu înainte însă ca mama unuia dintre ei, temându-se de gravitatea faptelor, să ardă tablourile în soba locuinței sale din Tulcea pentru a încerca să șteargă urmele lor.

Mama lui Radu Dogaru le-a spus anchetatorilor că mai întâi a îngropat tablourile în curtea unei case părăsite, apoi le-a scos și le-a îngropat în cimitirul din apropierea casei sale, iar în final, dupa perchezițiile făcute de poliție în februarie 2013, le-a dezgropat și le-a ars în soba locuinței sale din Carcaliu.

În 2018 s-a crezut că unul dintre tablouri, un Picasso, a fost găsit îngropat într-o pădure din Tulcea, ceea ce a reaprins speranțele că tablourile ar putea să nu fie pierdute pentru totdeauna. Însă în cele din urmă tabloul recuperat s-a dovedit a fi un fals.

Germania a crezut că a fost victima „jafului secolului” (2019)

În noiembrie 2019, membrii clanului Remmo, suspectat și de furtul de acum al pieselor dacice expuse în Olanda, au comis un alt jaf de amploare, de această dată în Muzeul Grüne Gewölbe din Dresda, reședința administrativă a landului Saxonia.

Au fost sustrase numeroase bijuterii decorate cu peste 4.000 de diamante și alte pietre prețioase, cauzând un prejudiciu estimat inițial la peste un miliard de euro de către reprezentanții muzeului.

„Nu doar galeria a fost jefuită, ci toți saxonii”, le declara atunci reporterilor, vizibil afectat, Michael Kretschmer. Grüne Gewölbe are 10 încăperi în care sunt expuse peste 3.000 de obiecte, de la bijuterii la capodopere consacrate.

Presa germană a descris atunci furtul drept „jaful secolului”, prejudiciul fiind unul fără precedent pentru muzee după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru a-şi pierde urma hoţii au incendiat un tablou de distribuţie a electricităţii din centrul vechi al Dresdei precum şi automobilul cu care au fugit de la locul faptei. Acesta a fost incendiat într-o parcare subterană a unui bloc de locuinţe, provocând pagube totale de peste 1 milion de dolari.

În anii care au urmat însă valoarea bunurilor furate a fost reevaluată semnificativ în jos, la 113 milioane de euro. Majoritatea comorilor au fost recuperate în decembrie 2022 la o adresă din Berlin.

În mai 2023, cinci membri ai clanului au fost condamnați la pedepse cu închisoarea de până la șase ani pentru acest furt. O parte din bijuterii au fost recuperate în urma unui acord al condamnaților cu autoritățile, însă multe dintre ele rămân încă dispărute.

Potrivit procurorilor germani, autorii jafului au tăiat în prealabil grilajul unei ferestre şi l-au reataşat apoi de formă, pentru a putea să pătrundă în clădirea muzeului şi de a ieşi cât mai repede din aceasta.

Jaful de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, cel mai mare din istoria României

Muzeul Naţional Brukenthal a trăit o asemenea traumă în 1968, când au fost furate 8 tablouri dintre care au fost recuperate doar 4. A fost cel mai mare furt de opere de artă din România. 

Cele opt opere furate: Anton van Dyck – „Moartea Cleopatrei”, Frans van Mieris cel Bătrân – „Bărbat cu pipă la fereastră”, Jorg Breu – „Portret de bărbat”, anonim german – „Bărbat cu haină de blană”, Christoph Amberger – „Portret de bărbat”, Tiziano Vecellio da Cadore – „Ecce homo”, Rosalba Carriera – „Portretul unei tinere femei” (o miniatură pictată pe fildeş), şi, cel mai valoros tablou, evaluat la 25 de milioane de dolari, „Bărbat cu craniu în mână”.

Cel care a alertat autorităţile, Theodor Ionescu, a devenit şi principalul suspect al miliţienilor, urmând apoi să fie condamnate pentru alte fapte. El a fost cel care a descoperit, la începutul anilor ’60, tablouri ale lui Tizian, Anton van Dyck, Amberger, Giorgione, Jordaens, Andrea Celesti, lucrări despre care nu se ştia că se află în Muzeul Brukenthal. Este „găsit” chiar celebrul tablou al lui Jan van Eyck „Omul cu tichia albastră” – un autoportret al autorului.

În anul 2022, cu prilejul deschiderii expoziţiei „Marele furt de la Brukenthal”, instituţia a lansat campania „Have you seen this painting? Şi tu ai fost jefuit(ă) de această pictură!” subliniind prin mesajul transmis că furtul de artă deposedează nu doar muzeele ci şi comunitatea. Opera furată este ascunsă şi nu poate fi văzută în expoziţii, de publicul vizitator.

În medie, doar 10% dintre lucrările de artă furate sunt recuperate.

Urmărește ultimele informații legate de furtul comorilor dacice ale României expuse în Olanda LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.