Uniunea Europeană reunește țări cu istorii, structuri sociale și moduri de reglementare diferite. Toată lumea a ales să accepte aceleași reguli și să împartă aceeași monedă, scrie publicația The Conversation, care analizează relația statelor europene cu datoria publică.
Întrebările legate de datoria publică ocupă un loc proeminent în dezbaterile politice și economice. De la criza financiară globală din 2008, urmată de criza datoriilor suverane dintre 2010 și 2012, apoi de pandemia de Covid-19, divergențele structurale dintre țările Uniunii Europene (UE) s-au extins considerabil, notează autorul analizei.
El împarte statele UE în 3 mari blocuri: Estic (Republica Cehă, Polonia, Austria, Slovenia, Croația, Ungaria, România, Bulgaria, Slovacia), Nordic (Suedia, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda, Germania, Țările de Jos, Irlanda, Belgia, Luxemburg, Danemarca) și Sudic (Spania, Portugalia, Franța, Italia, Malta, Cipru, Grecia).
Problema datoriei publice se pune cu atât mai puternic cu cât UE încearcă să-și mențină unitatea economică și monetară, respectând în același timp principiile Pactului de stabilitate și creștere (PSC). Normele bugetare comune, bazate pe plafoanele deficitului și ale datoriei, au fost concepute pentru a garanta sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și stabilitatea monedei.
Cu toate acestea, eterogenitatea situațiilor naționale, combinată cu persistența șocurilor economice asimetrice, testează capacitatea UE de a-și coordona eficient politicile fiscale și bugetare, scrie The Conversation.
„Trei” Europe care se confruntă cu datoria publică
Țări precum Polonia, România și Ungaria au întreprins schimbări economice și instituționale considerabile de la sfârșitul regimului comunist. Integrarea lor treptată pe piața unică europeană, combinată cu afluxul de investiții străine directe, a susținut o recuperare economică, uneori foarte dinamică.
Cu toate acestea, nu toată lumea este în aceeași barcă: în timp ce unele economii estice prezintă rate de creștere notabile, altele rămân în urmă din cauza guvernanței economice fragile, a deficitelor bugetare substanțiale și a dependenței de străini pentru a-și finanța nevoile. Ca atare, capacitatea de gestionare a datoriei variază considerabil de la o țară la alta, din cauza instituțiilor mai puțin bine înființate sau, uneori, a practicilor bugetare insuficient supravegheate.
În timp ce blocul de Nord reușește să își stabilizeze nivelul datoriilor, blocurile de Sud și de Est înregistrează creșteri semnificative în timpul crizelor economice.
Aceste diferențe pot fi explicate prin opțiuni bugetare opuse: țările din Nord adoptă politici anticiclice prudente care le permit să limiteze datoria în perioadele de criză. Pe de altă parte, strategiile deseori prociclice ale țărilor sudice le amplifică dependența de datorii, în special datorită recurgerii crescute la împrumuturi pentru finanțarea planurilor de redresare.
Mai mult, economiile din Est, deși mai dinamice, nu au capacitatea instituțională și financiară a Nordului de a limita în mod eficient datoria.
Blocul nordic, format în special din Germania, Suedia și Țările de Jos, se caracterizează printr-o gestionare tradițională prudentă a finanțelor publice.
Din punct de vedere istoric, aceste țări au promovat o cultură a stabilității economice, susținută de politici fiscale. Balanțele comerciale sunt frecvent în excedent, iar deficitele publice, atunci când există, rămân limitate în timp.
Datorită credibilității financiare puternice, aceste state se împrumută pe piețe la dobânzi avantajoase, ceea ce reduce considerabil costul datoriei. În plus, instituțiile acestor țări, în special în ceea ce privește impozitarea, transparența bugetară și lupta împotriva corupției, contribuie la menținerea unui climat favorabil investițiilor.
În schimb, blocul sudic – inclusiv Franța, Italia și Grecia, printre altele – se confruntă cu niveluri mai ridicate ale datoriei publice și dezechilibre bugetare recurente. Motivele acestei situații sunt multiple.
Din punct de vedere istoric, mai multe țări din Sud au efectuat cheltuieli publice semnificative în sectoare precum pensiile, sănătatea și educația, pentru a sprijini coeziunea socială și dezvoltarea umană. Cu toate acestea, creșterea economică nu a ținut întotdeauna pasul cu aceste cheltuieli, ceea ce a dus la creșterea persistentă a deficitelor. Mai mult, economia unora dintre aceste state se bazează pe sectoare deosebit de sensibile la crize, ceea ce crește vulnerabilitatea acestora în perioadele de încetinire economică.
Structuri divergente ale datoriei și opțiuni politice
Diferențele dintre blocuri nu se limitează la sumele datoriilor. Natura instrumentelor financiare utilizate pentru finanțarea acestei datorii variază, de asemenea. În blocul de Nord, predominanța titlurilor de creanță reflectă încrederea în piețele financiare. Pe de altă parte, blocul sudic prezintă o mai mare diversitate de instrumente, reflectând constrângeri bugetare mai puternice. Utilizarea creditelor internaționale este acolo mai frecventă, datorită unui rating financiar mai scăzut. La rândul lor, țările din Est, încă în faza de convergență economică, folosesc mai mult investițiile străine și împrumuturile pe termen mediu.
Politicile de redistribuire joacă, de asemenea, un rol major în dinamica datoriei. Blocul de Nord, datorită unui management bugetar mai strict și a unor instituții solide, reușește să mențină niveluri ridicate ale cheltuielilor publice fără a crește excesiv datoria.
În schimb, fluctuațiile cheltuielilor publice din blocul de Sud, adesea legate de măsuri ciclice, contribuie la creșterea instabilității financiare. În plus, rezervele valutare, care influențează direct capacitatea de rambursare a datoriei externe, prezintă divergențe semnificative. Țările din Sud, în special, suferă de balanțe comerciale care sunt adesea deficitare, spre deosebire de excedentele înregistrate în economiile din Nord.
Dacă blocul de Nord pare mai bine echipat pentru a face față crizelor viitoare, blocul de Sud trebuie să-și intensifice eforturile în ceea ce privește reformele structurale și managementul bugetar. În ceea ce privește blocul estic, dinamismul acestuia ar putea fi un atu, cu condiția ca bazele sale instituționale să fie consolidate.
Sustenabilitatea datoriei depinde și de ratele dobânzilor și de creșterea economică. Atunci când ratele dobânzilor depășesc ratele de creștere, povara datoriei crește, crescând riscul crizelor. Blocul sudic este expus în mod deosebit acestor dinamici. Coordonarea politicilor economice la nivel european rămâne esențială pentru prevenirea viitoarelor crize.
Aceste disparități, amplificate de șocuri asimetrice, slăbesc unitatea europeană și cresc riscul de fragmentare în fața crizelor viitoare, compromițând capacitatea UE de a răspunde într-un mod coordonat și eficient provocărilor economice și financiare.