Un bonus de sfârșit de an sau o mărire de salariu ne face mai fericiți? Bucuria pe care o aduce tinde să se estompeze rapid, mai ales dacă și cei din jurul nostru primesc bonusuri sau majorări salariale, scrie presa elenă.
Cei care spun că o creștere a veniturilor nu le îmbunătățește foarte mult sentimentul de bunăstare confirmă „paradoxul Easterlin”, o teorie care spune că mai mulți bani, pe termen lung, nu aduc mai multă fericire.
Acest paradox a fost formulat de Richard A. Easterlin, economist, demograf și figură majoră în domeniul cercetării academice asupra fericirii. Universitatea din California de Sud, unde era profesor, l-a numit „părintele economiei fericirii”.
Lucrarea lui Easterlin a contestat punctul de vedere convențional și principiul economic conform căruia creșterea economică aduce o îmbunătățire a sentimentului de bunăstare al unei societăți, notează New York Times.
Economiștii, factorii de decizie și cetățenii obișnuiți au considerat de la sine înțeles că creșterea PIB-ului unei țări a îmbunătățit fericirea oamenilor. Dar Easterlin a publicat în anii 1970 un studiu care arăta că, deși veniturile în Statele Unite au crescut foarte mult după al Doilea Război Mondial, americanii nu au declarat în sondaje că sunt mai fericiți.
Profesorul a găsit rezultate similare în Japonia, țară care, după ce s-a reconstruit după distrugerea războiului, devenise una dintre cele mai bogate din lume. Deși veniturile japonezilor au crescut de cinci ori între 1958 și 1987, japonezii nu s-au simțit mai fericiți.
Ceea ce a fost numit „paradoxul lui Easterlin” a fost formulat într-un studiu din 1974.
Privind sondajele din 19 țări, economistul a descoperit că oamenii bogați sunt mai fericiți decât cei săraci. Dar pe măsură ce veniturile cresc, fericirea oamenilor nu crește proporțional.
Când vine vorba de bani, a observat Easterlin, fericirea oamenilor depinde de cât de bine sunt în comparație cu cei din jur. Când cineva devine mai bogat, dacă și prietenii, colegii sau vecinii lui devin mai bogați, acel cineva nu se simte mai fericit.
Mii de academicieni și cercetători au invocat paradoxul lui Easterlin ca o confirmare a clișeului că „banii nu aduc fericirea”.
Un sondaj făcut pe 800 de indivizi bogați a descoperit că, în ciuda succesului financiar considerabil, două treimi dintre ei nu se consideră bogați, deși mulți au active de peste 10 milioane de dolari.
Pragul sărăciei este bine definit. Dar nu avem o definiție care să ne spună de la ce venit în sus ne putem considera bogați. HotNews a publicat o serie de răspunsuri la această întrebare. De asemenea, am publicat și opinia lui Florian Libocor, economistul-șef al BRD. ”Este provocator să încerci să “stabilești” un nivel de la care trebuie să consideri că există bogăție, că ai trecut pragul de la care “începi să fii bogat”. Bogat poți să fii sărac fiind, precum și invers. Bogăția are, cred, precum viața, mai multe (dar cel puțin două) nuanțe, între care una (și probabil cea mai larg acceptata ca fiind esențială) este cea materială. Poți să spui că atunci când nevoile îți sunt acoperite de ceea ce câștigi, dar mai poți și să economisești, începi să fii bogat. Este oare corect? În parte da, în totalitate nu, spune Libocor.
Cifrele vor diferi de la om la om, desigur. Cercetările arată că până la un anumit prag (studiile indică în mod constant aproximativ 75.000 de dolari pe an) oamenii nu se consideră bogați.
Dacă te afli sub acest nivel, a face mai mult probabil te va face mult mai fericit. Dar dincolo de acest punct, fiecare dolar suplimentar adaugă mai puțin la satisfacția vieții tale.
O modalitate de a calcula punctul în care consideri că ai „suficienți” bani este cea a mișcării FIRE. Aceștia spun că echivalentul a 25 de ori al cheltuielilor anuale sunt suficiente. Deci, dacă câștigi 4.000 de lei pe lună (sau 48.000 de lei pe an) atunci suma de la care poți spune că ai bani suficienți este de 1,2 milioane de lei.
Există și alte calculatoare mai elaborate care vă pot oferi o idee a ceea ce înseamnă independența financiară pentru dvs.
Un mai bun mod de vă da seama câți bani v-ar fi suficienți este să urmați un simplu experiment de gândire al scriitorului Brad Stollery :
„Să presupunem că ești una dintre cele cinci persoane care au fost selectate de un filantrop misterios pentru a participa la un concurs. Toți cei cinci aveți niveluri de îndatorare și costuri ale vieții comparabile, precum și situații financiare similare. Toți aveți aproximativ aceeași vârstă, sunteți la fel de sănătoși, aveți același număr de copii și toți duceți un stil moderat de viață. Filantropul vă abordează pe fiecare dintre voi cu un cec în alb și un stilou și vă pune următoarea întrebare: Câți bani ar trebui să îți dau, aici și acum, ca să nu mai lucrezi nicăieri începând de azi și să nu obții niciodată alt venit (din orice fel de sursă) pentru tot restul vieții tale?
Problema este că doar jucătorul care trece pe hârtie cea mai mică sumă pe cec va primi banii. Ceilalți patru jucători nu vor primi nimic.
Acest experiment de gândire te obligă să renunți la impulsul natural de a ținti mereu în sus (dacă faci asta, vei licita prea mult și nu vei obține nimic).