Mai mulți veterani de război, camarazi sau nu ai generalului Nicolae Ciucă, au criticat reportajul Recorder despre bătălia de la Nassiriya.
Primul reproș este acela că autorii reportajului nu au discutat cu niciunul dintre participanții la evenimentele de atunci. Prin urmare, lipsește un punct de vedere esențial în această discuție.
Pe diverse site-uri și pagini de socializare, foști militari combat concluziile reportajului care lasă să se înțeleagă că armata română a avut un rol minor și misiunile României în teatrele de operații nu au fost la fel de eroice ca ale altor armate.
„Armata nu a comunicat niciodată bine cu societatea civilă. Faptul că această bătălie a trecut cumva de acest filtru nu este întâmplător. Dar aceasta nu exclude de exemplu un foarte bun ofițer de relații publice, care a știut cum și ce să pună în valoare din efortul camarazilor lui. Faptul că altora nu le-a păsat, nu au știut cum… sau nu și-au asumat riscul, nu scade cu nimic meritul soldaților care și-au făcut datoria”, spune unul dintre militarii cu experiență care critică reportajul atac la adresa lui Nicolae Ciucă.
Acesta afirmă „cu părere de rău, Mitul eroului de la Nassiriya este cel mai slab reportaj pe care îl văd la Recorder”, acuzând mai multe erori ale materialului jurnalistic.
Mai mult, amintește despre constrângerile armatei noastre de la acea vreme, „prost echipată și cu vehicule tip sovietic pe care le folosea și armata irakiană”.
Despre acuzația că bătălia nu a reprezentat un efort principal, acesta spune că „nu toate acțiunile sunt principale, dar asta nu înseamnă că sunt lipsite de importanță. Mi se pare o lipsă de cavalerism din partea comandantului bersaglierilor care chiar zice că “mi-au protejat flancul”. Flancurile și spatele sunt elementele cele mai vulnerabile ale dispozitivului de luptă, deci în mod normal, trebuie să mulțumești oamenilor care îți protejează punctele vulnerabile.
Generalul italian în schimb spune “they did the best they could”. O remarcă normală, politicoasă.”
„Argumentul “Ciucă a trădat armata” nu e un argument, ci mai degrabă un sentiment. Dacă ar fi un argument, atunci Eisenhower, Churchill, De Gaulle sau mai recent Powell, Mattis ar fi și ei trădători. Cred că valorile militare (atenție, nu armata) trebuie reprezentate în politică”, își încheie acesta argumentația pe pagina de Facebook „Cele 7 legi ale leadershipului”.