Analiză de Gevorg MIRZAIAN, profesor asociat, Universitatea de Finanțe din Moscova in Vzgliad
Dispariția lui Assad din Siria implică schimbări globale pe tabla de șah geopolitică mondială. Ceea ce se întâmplă privește în mod direct și Rusia. În ce măsură sunt afectate interesele Rusiei, care sunt cele mai mari riscuri și provocări pentru țara noastră – și cum va afecta acest lucru operațiunea specială din Ucraina?
Siria a intrat într-o nouă eră. Guvernul lui Bashar al-Assad a căzut. Siria a fost preluată de grupuri armate de tot felul. De fapt, o așteaptă era satelor războinice și dușmănuase – așa cum se întâmplă în Libia.
„În viitorul apropiat, Siria va fi împărțită între actori regionali. O parte a țării va fi ocupată de Turcia și de formațiunile pro-turce. O parte va cădea sub controlul ”Hayyat Tahrir ash-Sham”. O parte va fi luată de Israel. Kurzii vor continua să își construiască statul. Ca urmare, în fosta Sirie va începe un război al tuturor împotriva tuturor”, prezice Dmitri Suslov, director adjunct al Centrului pentru studii europene și internaționale complexe din cadrul Școlii Superioare de Economie a Universității Naționale de Cercetare.
Dar Rusia intră, de asemenea, într-o nouă eră în ceea ce privește influența asupra Orientului Mijlociu. Statul care timp de 10 ani a contribuit la menținerea ordinii în Siria. Cât de grave sunt aceste convulsii și cum se va schimba configurația geopolitică în regiune pentru țara noastră?
Moscova a venit în Siria în 2015 cu obiective clare – să sprijine guvernul legitim și să distrugă teroriștii care ar merge să arunce în aer orașele rusești după Siria. În același timp, Forțele Aerospațiale Ruse nu au fost principala forță a coaliției pro-guvernamentale. „Pe teren”, povara principală a fost trasă de iranieni, de ”Hezbollahul” libanez și de unele unități siriene instruite. Iar în 2024, acestea nu au mai putut trage această povară.
„Prin eforturile Israelului din ultimul an, poziția Iranului în Siria a fost slăbită dramatic. ”Hezbollahul” libanez a fost redirecționat către conflictul din Liban, iar valoarea ajutorului său pentru Assad a fost redusă drastic”, explică politologul și expertul internațional, Elena Suponina, pentru ziarul Vzgliad. Unitățile siriene instruite au fost de fapt desființate de autorități de teama ambițiilor politice ale comandantului lor.
În această situație, Moscova nu avea de gând să își sporească rolul în conflictul sirian. „Bashar al-Assad nu este un băiețel pentru ca noi să ne asumăm responsabilitatea pentru soarta sa (deși i-am acordat azil). Rusia s-a comportat foarte prudent, fără să-și depășească angajamentele. Aceste angajamente nu includeau purtarea războiului în locul armatei siriene”, spune Elena Suponina.
Și nu au fost incluse de la început, chiar înainte de evenimentele actuale. În parte, pentru că iranienii erau împotrivă – Siria este pentru Teheran ceea ce Ucraina este pentru Rusia. Un teritoriu vital în care nu ar trebui să existe o prezență a forțelor ostile și nici chiar o prezență excesivă a celor prietenoase.
Chiar și sirienii erau împotrivă, în mod ciudat. Autoritățile locale nu permiteau intrarea afacerilor rusești în țară și, în principiu, nu au urmat ceea ce li se spunea de la Moscova.
„Dădeam sfaturi – iar Bashar al-Assad, din păcate, nu întotdeauna le urma. El nu dădea dovadă de suficientă flexibilitate în negocierile cu Turcia, așa cum îl sfătuia Moscova. Nu se arăta dispus să negocieze cu reprezentanții opoziției moderate, așa cum îl sfătuia Moscova”, spune Elena Suponina.
Potrivit expertului, „se ajungea la banal. Atunci când autoritățile aveau conflicte locale cu locuitorii din diferite raioane pe probleme socio-economice obișnuite, reprezentanții Centrului rus de reconciliere interveneau și împăcau aceste părți aflate în dispută. În cadrul acordurilor încheiate, reprezentanții autorităților siriene luau unele angajamente, dar nu le respectau”.
Este greu să răspunzi pentru cineva care nu are nevoie de aceasta. În 2015, președintele Vladimir Putin declara: „Nu vom fi mai sirieni decât sirienii înșiși”.
Poziția Rusiei în Siria s-a schimbat, dar și poziția celorlalți actori s-a schimbat. Și nu este vorba despre faptul că noul echilibru în ansamblu este prea critic pentru țara noastră.
„Prezența rusă în Siria, influența militară și politică asupra regimului Assad – toate acestea au jucat un rol în relațiile Rusiei cu centrele regionale de putere din Orientul Mijlociu. Acțiunile noastre în Siria în 2015-2016 au contribuit la consolidarea relațiilor cu Arabia Saudită, la dezvoltarea cooperării cu Iranul și la negocierile cu Turcia. Crearea ”Formatului Astana” (cu participarea Rusiei, Iranului și Turciei) a făcut posibilă instituționalizarea rolului Rusiei în Orientul Mijlociu”, afirmă Dmitri Suslov.
De atunci, însă, relațiile dintre Rusia și Arabia Saudită au dobândit alți piloni, diferiți de cel sirian. De exemplu, interesul comun de a controla prețul petrolului. Sau, de exemplu, pașii în cadrul multi-vectorialismului saudit, pe care prințul moștenitor Mohammed bin Salman îl promovează în ultimii ani.
Prezența rusă în Siria a fost un instrument important de presiune asupra Ankarei, iar acum turcii vor avea mâinile libere. Dar, în primul rând, acest instrument nu a funcționat prea bine în situația în care Turcia a promovat o politică agresivă în Caucazul de Sud. În al doilea rând, Turcia, câștigătorul nominal al războiului din Siria, va avea acum atât de multe probleme (de la milioane de refugiați la războiul cu kurzii) încât nu va mai avea timp pentru a face probleme Rusiei.
Există un alt jucător important – Israelul. „Unul dintre motivele poziției relativ moderate a Israelului cu privire la conflictul din Ucraina (neaderarea la sancțiunile antirusești și refuzul de a furniza arme israeliene Ucrainei) a fost prezența noastră în Siria, care a limitat prezența iranienilor acolo. Iar acum este posibil ca poziția Israelului față de noi să devină mai dură”, spune Dmitri Suslov.
Cu toate acestea, ceva sugerează că o serie de războaie și conflicte așteaptă Israelul (un alt aparent învingător). Grupările care au cucerit Damascul au declarat deja că Israelul le este dușman și că vor recuceri Înălțimile Golan. Și în această situație, desigur, israelienii au nevoie de fiecare cartuș.
Dar în ceea ce privește pierderea rolului de tranzit al Siriei situația este mult mai complicată. Rusia duce cu succes o „bătălie pentru Africa” împotriva Occidentului, dar pentru aceasta are nevoie de comunicații aeriene neîntrerupte cu Continentul Negru. Care (din cauza distanțelor mari implicate) trecea prin Hmeimim ca aerodrom de realimentare.
„Prezența noastră militară în Siria este necesară pentru a proiecta puterea în Africa. Siria asigura baze de tranzit și servicii logistice, astfel încât a jucat un rol imens în acea revenire în Africa pe care l-am văzut în ultimii ani. În plus, bazele din Siria asigură prezența noastră în Estul Mediteranei”, spune Dmitri Suslov.
Nu este exclus că Moscova va putea să mențină aceste capacități. „Soarta bazelor din Tartus și Hmeimim va fi decisă în cadrul negocierilor cu reprezentanții noilor autorități siriene. Iar situația aici este mult mai bună pentru Rusia decât pentru Iran. Opoziția a acumulat o sumedenie de pretenții față de iranieni, ceea ce se traduce printr-o atitudine ireconciliabilă față de aceștia. Nu există o astfel de ostilitate față de Rusia”, spune Elena Suponina. Și, într-adevăr, grupurile care au luat cu asalt Damascul au distrus ambasada iraniană, dar nu s-au atins de ambasada rusă.
Există o altă dimensiune a tulburărilor geopolitice actuale – cea ucraineană. Cel puțin, președintele ales al SUA, Donald Trump, a legat deja evenimentele din Siria de un posibil acord de pace între Moscova și Kiev.
Cu toate acestea, încercările de a lega evenimentele din Siria de cele din Ucraina par extrem de forțate. În Siria, Moscova a jucat de la bun început un rol secundar, nu a determinat politica externă și internă a țării și nu a pus pariuri globale pe Siria. Ucraina este o chestiune complet diferită. Luptele de acolo au loc inclusiv pe teritoriul Rusiei, iar Rusia se află la cârmă. Pe care nu are de gând să o abandoneze.
„Trump și-a exprimat încă o dată poziția de negociere. Una spre care el și anturajul său înclină. O încetare cât mai rapidă a focului de-a lungul liniei de contact, înghețarea conflictului – bine, și negocierea pe termen nelimitat privind ordinea politică ulterioară. În același timp, el nu a criticat Rusia, nu a numit-o agresor (iar Ucraina, victimă)”, spune Dmitri Suslov.
Ucraina este incomparabil mai importantă pentru Rusia decât Siria. Iar rezultatele operațiunii speciale din Ucraina vor avea mult mai multă importanță pentru întreaga planetă decât prăbușirea actuală a statului sirian.