de Adriana Stoicescu, judecător
Inadecvatul și desuetul Prunc
De S-ar naște azi, nu ar găsi nici măcar o iesle disponibilă, căci pentru cei săraci nu e loc în lumea asta strălucitoare și goală.
Isus vine la noi sărac.
Nu are nicio ofertă irezistibilă.
Nimic la un preț ce nu poate fi refuzat, două la preț de unul, reduceri fantastice pe ultima sută de metri.
Nu aduce nimic cu El.
Ceva porunci (cuvânt total dezavuat), prea multe reguli, și obsesiva suferință.
O Cruce ce doar incomodează și nu se poate asorta cu nimic.
Isus nu știe ce înseamnă bogăția, de ce L-am primi azi în casele noastre luxoase și pline de ostentație, case ce strigă lumii întregi ”priviți-mi stăpânul, e bogat”.
Isus nu ne promite ce vrem să auzim, de ce L-am asculta?
E mai simplu să Îl alungăm. Întoarcem capul când Îl vedem, ne astupăm urechile când ne vorbește.
Îl aruncăm în colțul casei și Îl scoatem de Crăciun, șters de praful uitării și Îl așezăm cu emfază în capul mesei, pentru o zi.
Se încăpățânează, totuși, să vină, an după an.
În tumultul vieților noastre pline de nimicuri, se strecoară discret, sperând să mai găsească un locșor unde să fie bine primit.
Inimile noastre ar fi cel mai prețios loc, dar sunt prea pline de cele ale lumii….
Azi, prinși între cele mai de pe urmă telefoane și cele mai sclipitoare haine, alergând bezmetici după gloria efemeră a unei lumi stricate, pare că Nașterea Lui începe să devină inutilă.
El devine inadecvat vremurilor în care omul crede că poate deveni creator, luându-se la trântă cu Tatăl și ignorându-L pe Fiu.
Trăim cele mai bune timpuri, scăpați de ”obscurantismul” credinței, pentru că așa suntem mințiți și ne place ce auzim.
Depărtarea de El ne acoperă neputințele și micimea, ne face să uităm de fragilitatea și limitele unei vieți care, ce să vezi, ne este dată cadou.
Credința a devenit o haină prea strâmtă pentru trupurile noastre gonflate de steroizii mândriei și lăcomiei, ai egoismului și superficialității.
Lumea a devenit locul nostru favorit căci ne îndepărtează confortabil de adâncul sufletului, singurul loc în care Își dorește să se nască.
A-L întâlni cu adevărat înseamnă a rămâne singuri, departe de veselia forțată a unei lumi ce se schimonosește și a ne privi în oglinda pe care ne-o pune în față, nu cu asprime și răutate ci cu imensă iubire.
Da, doare rău să cobori în adâncul sufletului tău, să te deschizi și să te lași privit până în cele mai ascunse cotloane, fără să te poți ascunde, mai ales de tine.
Dar doar așa Îl puteți găsi….
Nu e în mall sau la vreo chermeză.
Nu Îl căutați în târguri de Crăciun și nici la mese îmbelșugate.
E în tăcerea unei lumânări și Se va revela printre șoaptele rugăciunii.
Nu se naște pentru El ci pentru noi, chiar dacă azi, la fel ca ieri și ca acum 2000 de ani, ”nu era loc de găzduire pentru ei.”
Și totuși, vine.
Primiți-L.
Și, la sfârșitul tuturor vremurilor, veți vedea că a meritat să vă puneți viața în Mâinile Lui.
Crăciun fericit tuturor!