Teatrul pentru Copii şi Tineret Ariel din Târgu Mureş va găzdui sâmbătă, 25 ianuarie, de la ora 18:00, premiera spectacolului „Mareşala”, un eveniment teatral unic ce aduce în prim-plan atât condiţia actorului, cât şi momente esenţiale din viaţa şi cariera uneia dintre cele mai mari dive ale teatrului românesc: Mărioara Voiculescu.
„Mareşala” este o piesă de teatru semnată de Alina Nelega, ce explorează în profunzime destinul impresionant al Mariei Voiculescu, cunoscută drept „Mareşala”, o figură emblematică a scenei româneşti din secolul trecut. Deşi a făcut istorie pe marile scene ale teatrului, destinul său rămâne o sursă de inspiraţie şi astăzi, subliniind atât sacrificiile, cât şi triumfurile vieţii de artist.
Concret, este dramatizarea biografiei romanţate „Mărioara Voiculescu. Mareşala teatrului românesc”, apărută în anul 2022, la editura POLIROM, semnată de Alina Nelega, dublă laureată UNITER, profesor universitar al Universităţii de Arte din Târgu Mureş. În 2020 i s-a decernat premiul pentru proză al revistei Observator cultural pentru romanul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat (Polirom, 2019, 2021), iar pentru romanul un nor în formă de cămilă (Polirom, 2021) a primit premiul „Sofia Nădejde” (2021) şi premiul pentru proză la Galele Radio România Cultural (2022).
Mai multe detalii despre„Mareşala”, cum e structurată piesa şi care este publicul ţintă aflăm într-un scurt interviu cu regizorul Alina Nelega.
-Când am auzit că această biografie romanţată se dramatizează, interesant mi s-a părut să întreb ce credeţi că va prezenta relevanţă mai ales pentru cei care nu ştiu cine este Mărioara Voiculescu?
-Mărioara Voiculescu este aproape necunoscută marelui public şi prea puţin cunoscută în teatru. Încercăm să dăm toate informaţiile în mod scenic, desigur, nu Wikipedia sau dicţionar enciclopedic şi să şi reprezentăm câteva scene din viaţa ei, arătând, în acelaşi timp, ce are în comun destinul Mărioarei Voiculescu, prima divă a teatrului românesc, cu destinul actorilor din ziua de astăzi, ce are în comun teatrul începutului de secol XX şi al jumătăţii de secol XX cu teatrul de astăzi. Este un spectacol care include şi un fel de medalion al omului care a fost, al fiinţei plină de demnitate, care ştia foarte bine ce vrea, deschisă la nou , nu neapărat implicată politic, dar fără să se dezică de credinţele ei politice.
-Ce înseamnă prima divă a teatrului românesc?
-Divă are o conotaţie clară spre film, cinematograf. Mărioara a fost prima femeie care a înfiinţat, o companie cinematografică, a şi realizat filme, a jucat filme, dar ea a rămas totuşi o figură legendară în teatru. Motivul pentru care Mărioara nu este foarte cunoscută publicului de astăzi este că a fost ştearsă din istoria teatrului de către comunişti. Ea fiind o personalitate cu convingeri proprii foarte ferme, a refuzat să urce pe scena roşie, cum o numea ea, după ce înainte refuzase să urce pe scena verde, deci în perioada regimului legionar. Deci, practic, nu s-a avut bine cu niciun tip de dictatură. Era divă pentru că era… divă, până la urmă, era renumită prin toaletele ei, prin costumele ei, prin fastul, prin legăturile cu familia regală, prin toate lucrurile care înseamnă punerea în valoare a unei personalităţi artistice, mai ales în perioada în care a trăit ea, care era o perioadă extrem de colorată, era o perioadă flamboiantă, iar lucrurile astea nu păreau ieşite din comun. Până la urmă, dacă te uiţi un pic în teatru şi la felul în care se îmbracă şi se manifestă artiştii de teatru şi astăzi, cred că se poate observa la fiecare dintre ei, aşa, câte o urmă de divă, de la bărbaţi la femei, de la actori la regizori.
-Cum e concepută piesa?
-Spectacolul are o structură de puzzle, care se desfăşoară pe mai multe planuri. E un plan al prezentului, al prezentului scenic, e un plan al prezentului, să spunem, istoric, şi racursiuri în viaţa Mărioarei. De asemenea, stilurile de joc diferă de la tehnici de compoziţie, la tehnici de animaţie, la multă mişcare scenică Noi ne-am jucat, pur şi simplu, şi asta pentru că am făcut acest spectacol cu actorii Teatrului Ariel. Iniţial îl gândisem altfel, mai dramatic, ca să zic aşa, deci mai mult actorul şi textul. Dar aceşti actori sunt extrem de disponibili, ştiu foarte multe şi mi s-a părut o prostie să nu ţin cont de toate aceste propuneri şi posibilităţi pe care ei mi le deschid. Deci poţi să spui că e un spectacol eclectic, compozit, dar eu spun că e un spectacol colorat.
–V-aţi gândit la un public ţintă?
-M-am gândit cu precădere la publicul tânăr. Atunci când vorbim de public ţintă, oamenii de peste 40 de ani cred că nu au voie să intre la spectacol, dar nu e aşa, sunt bineveniţi adulţii plictisiţi care au chef de joacă. Se joacă în sala Studio a Teatrului Ariel, cu publicul foarte aproape, ceea ce creează o relaţie specială între spectator şi actor.
Amalia Vasilescu