Bilanţul la patru ani şi o ţigară al primarului Soós Zoltán nu m-a convins deloc. Mai mult, m-a făcut să mă întreb dacă a fost pusă din nou vechea placă, cea schimbată acum patru ani. Să cânte pe placul tuturor. Pentru că falseturile seamănă pe alocuri, iar umbra fostei administraţii tinde să se transforme în realitate, dacă până mai ieri credeam că e o iluzie a unora care nu vrem să credem în schimbare. Dar cum să crezi când afli că totul e roz şi că oraşul este, după patru ani de blocaj, „într-o continuă transformare”?! Asta în condiţiile în care proiecte importante despre care ni se spunea că trebuie finalizate până acum doi ani nu sunt gata nici azi, iar ASA revine în peisaj la început de an aşa cum fostul „No 1” din echipa lui Florea este proţăpit prin proxy în cabinetul de viceprimar şi coordonează zone care altfel sunt considerate cele mai productive financiar pentru firmele aflate în contract cu administraţia locală. Mare parte din zonele respective ar fi trebuit să fie sub controlul administratorului public, însă au fost date pe semnătură proxy-ului gestionat de omul vechii administraţii care, iată, de luni bune, nu mai critică şi nu se mai plânge pe la DNA despre cât de prost este administrat banul public şi oraşul. Iar asta i-a dat curaj primarului să ne vorbească, la patru ani şi o ţigară de când a preluat primul mandat, despre continua transformare, despre proiecte finalizate sau despre imaginaţia implementată la nivelul urbei, ca şi când nimeni nu ar mai putea să spună: STOP, dar nu e aşa! Ei bine, eu vă spun: nu e chiar aşa! Oraşul e muced la suprafaţă, iar singura soluţie nu este adoptarea strategiilor şi a oamenilor lui Florea pentru a pune aparatul administraţiei locale în mişcare, ci adoptarea unei poziţii ferme, a unei strategii clare şi a unui program de lucru la finalul căruia fiecare să raporteze ce a făcut. Pentru oraş, nu pentru sine. Iar pentru asta e nevoie ca administratorul public să fie lăsat să acţioneze. Căci deunăzi domnia sa însuşi declara public că oamenii din Primărie sunt dornici să lucreze, dar nu le-a dat nimeni până acum direcţia. Iar această observaţie mă face să mă întreb: oare va rezista mult Gombos Csaba ca city manager/administrator public? Sau numirea sa şi, ulterior ieşirile sale publice sunt semnalul că UDMR a găsit, în sfârşit omul de care are nevoie pentru alegerile din 2028? Habar nu am, dar cert este că, urmărind modul de expunere al lui Gombos Csaba, în paralel cu darea de seamă a primarului, sunt de părere că atât oraşul cât şi primarul, pentru acest mandat, au o singură şansă: administratorul public. Un om venit din mediul de afaceri, cum se spune în popor, târşit cu toate fiţele angajaţilor şi a diverşilor parteneri, dispus la travaliu de lungă durată, charismatic dar şi gata să intimideze, cel puţin prin istoric, orice interlocutor. Este exact ceea ce nu este primarul. Este exact ceea ce nu a avut în ultimii patru ani administraţia locală, după o epocă în care fie pumnul de fier sau bombeul dur al fostului primar, fie gura spurcată a unora din anturajul său au ţinut oraşul pe linia de plutire. Căci nu l-au dus nicăieri, în ierarhii, dar au gâdilat măcar orgoliul unor locuitori care, dacă nu aveau cu ce, se făleau cu charismaticul edil. Care putea spune vrute şi nevrute, chiar dacă spusele sale nu aveau acoperire în fapte. Căci le spunea râzând şi cu atâta convingere că toţi credeau. Dar astăzi nu poţi crede, când nici măcar edilul nu dă impresia că ar crede. Şi, să vă dau câteva exemple.
Cum să crezi când textul scris în limba română nu te convinge?! Iar tu ai o armată de comunicatori în jurul tău… Căci din formularea „Sunt încrezător că vom găsi soluţiile necesare pentru a continua procesul de dezvoltare al oraşului!”, pusă ca titlu al comunicatului de presă din care ar fi trebuit să avem un Bilanţ aşa cum se face pentru orice firmă, cu plusuri şi minusuri, am înţeles că Soos Zoltan este marcat de anchetele DNA. Sau cei care i-au scris textul. Căci altfel ar fi scris despre soluţii pentru continuarea „procesului de dezvoltare a oraşului” şi nu despre procesul oraşului, fie el unul de dezvoltare. Sper că m-am făcut înţeles. Dacă nu, merg mai departe şi vă spun că nu am văzut pomenit undeva cât a pierdut oraşul pentru că nu s-au finalizat la termen proiectele finanţate din fonduri europene. Da, vorba aceea, ne interesează ce a venit, nu ce a plecat… Însă când ceea ce s-a dus trebuie acoperit din banii tuturor, poate ar fi trebuit menţionat. Mai mult, să vii să spui că „sistemul de colectare selectivă a deşeurilor a fost implementat şi funcţionează eficient în întreg oraşul” înseamnă fie că nu înţelegi ce spui, fie că, „minţi cu sinceritate”. Dar nici tu nu crezi… O fi implementat la casele particulare, însă oraşul ăsta are mii de apartamente în blocuri de locuit, iar tomberoanele sunt în continuare pline cu gunoi aruncat la grămadă. Şi asta nu pentru că nu ar dori târgumureşenii să colecteze selectiv, ci pentru că sistemul nu a fost implementat în întreg oraşul cum ne spune primarul. De asemenea, „sistemul inteligent de semaforizare şi management al traficului este funcţional”, susţine edilul, care tind să cred că şi-a shimbat maşina de serviciu cu vreo sculă dintr-alea ultramoderne care zboară peste pod dimineaţa devreme. Pentru că avem semafoare pe galben în continuare, iar strada Gheorghe Doja care „e finalizată 98%” este un coşmar, mai ales pentru cei care nu sunt din oraş şi care riscă zilnic din cauza marcajelor în unghi, aproape imposibil de încadrat pe benzi dacă circuli regulamentar. Dar, contează? Se bifează! Aşa cum se bifează încă din precampanie parcarea din faţa Hotelului Parc, unde nu avem aviz de mediu, dar nimeni nu-şi asumă să ne spună public, iar costurile estimate aflăm acum că cresc din pricina apei din pânza freatică. Iar dacă cifra avansată este reală, mă întreb dacă nu era totuşi bine să se facă o parcare sub centru, unde locul de parcare costa vreo 19.000 de euro – estimativ, timp în care aici spun cunoscătorii preţul va trece de 40.000 de euro pe locul de parcare.
Şi, pe final, mă întreb: NU avem imaginaţie şi nu putem să dezvoltăm de teamă sau care este blestemul acestui oraş care, deşi trece Mureşul prin el, este mai degrabă tributar Pocloşului? Şi, desigur, întrebarea şi rândurile de mai sus vor fi taxate drept răutate după ce, deocamdată, pipa păcii a fost fumată, iar „Mircea” s-a reîntors în Primărie, ca un Rambo mai mic, dar care a arătat că perseverenţa face şi din căţelul mic care latră întruna un adversar de temut în gura căruia, decât să intri, mai bine îi arunci o bucată de pâine. Sau, de ce nu, pâinea întreagă? Până la urmă, aşa spuneau şi strămoşii: ţine-ţi duşmanii aproape şi prietenii şi mai aproape. Aşa, pentru liniştea ta, chiar şi atunci când îţi fardezi rănile şi simţi că te doare. Poate, poate, nu se vede din avion. Însă, aşa cum spuneam la început: mai este o şansă, iar asta este administratorul public, probabil viitorul candidat UDMR la fotoliul de primar. Zic.
Adrian Armand Giurgea