Angelica Postu este fondatoarea Asociației Române de Muzicoterapie în 2017, o inițiativă care a marcat un moment esențial în dezvoltarea muzicoterapiei în România. Numele său este asociat cu lucrări de
referință despre premisele dezvoltării muzicoterapiei în țară, metodele și efectele acesteia. La nivel european, Postu este recunoscută ca fiind principala promotoare a muzicoterapiei în România, militând activ pentru recunoașterea academică, științifică și legală a profesiei, precum și pentru integrarea acesteia în rețelele europene de profil, reușind aderarea României la Confederația Europeană de Muzicoterapie în 2022. Cu studii postuniversitare în interpretare pianistică, psihologie și muzicoterapie, Angelica Postu îmbină în mod armonios aceste domenii în funcțiile pe care le deține ca muzicoterapeut la Spitalul Universitar de Psihiatrie Charité din Berlin, doctorandă la Universitatea de Arte din Berlin și cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a inițiat și coordonat primele seminarii dedicate muzicoterapiei și sănătății emoționale a muzicienilor. De-a lungul carierei sale, Postu a dezvoltat o metodă de mentorat dedicată muzicienilor și artiștilor, concentrată pe sănătatea emoțională și gestionarea stresului. Este invitată frecvent să susțină prelegeri și workshop-uri la universități din România, precum și la conferințe și forumuri internaționale de sănătate mintală în Austria, Elveția, Germania și Letonia. De asemenea, contribuie constant cu articole de specialitate pentru publicații europene.
-Pentru început, v-aș ruga să ne spuneți ce este, de fapt, muzicoterapia?
-Muzicoterapia este o formă de terapie încare muzica este mediul pentru exprimarea și prelucrarea stărilor interioare și exterioare și oferă un cadru, inițial non-verbal, sigur și creativ pentru a aborda diverse provocări, pentru a prelucra tematici care nu își găsesc exprimare într-o altă formă și pentru a susține sănătatea și dezvoltarea personală. Mai exact, muzicoterapia reprezintă utilizarea metodică și fundamentată științific a muzicii într-un cadru terapeutic, având ca scop restabilirea, susținerea și optimizarea sănătății emoționale, fizice și mintale. Este practicată de profesioniști specializați, care au urmat un program de formare universitară în acest domeniu. Terapia se bazează pe intervenții muzicale individualizate, adaptate nevoilor și particularităților fiecărei persoane. Printre obiectivele urmărite se numără îmbunătățirea stării generale de bine, gestionarea stresului, reducerea durerii, încurajarea exprimării emoționale, dezvoltarea memoriei și a abilităților de comunicare, precum și sprijinirea proceselor de recuperare fizică.
-Au fost realizate studii despre efectele acesteia și dacă da, care au fost, pe scurt, concluziile acestor studii?
– Muzicoterapia a evoluat către o disciplină științifică prin căutările noastre, din dorința de a înțelege efectele muzicii și impactul acesteia asupra organismului și asupra stărilor emoționale. Cele mai recente studii dovedesc științific eficiența muzicoterapiei în mai multe domenii de aplicare: în ceea ce privește gestionarea stresului, muzicoterapia a demonstrat efecte pozitive semnificative asupra indicatorilor fiziologici și psihologici, confirmând rolul său ca intervenție eficientă pentru prevenirea și reducerea stresului. În cazul depresiei, s-a constatat că muzicoterapia este mai eficientă decât medicina bazată doar pe utilizarea muzicii în absența unui terapeut. Tocmai datorită implicării unui terapeut specializat și a interacțiunii în cadrul relației terapeutice are loc un impact substanțial asupra reducerii simptomelor depresiei. Studiile s-au efectuat pe mai multe categorii de participanți – de la depresie postnatală la adolescenții în căutarea unei forme de exprimare în perioade depresive. De asemenea, în domeniul sănătății mintale, cel mai recent studiu , publicat de Cambridge University Press (2024, Lassner et al.) a arătat că intervențiile bazate pe muzică sunt eficiente în tratarea diverselor tulburãri psihiatrice, susținând integrarea muzicoterapiei în îngrijirea psihiatrică. Aceste concluzii evidențiază muzicoterapia ca un instrument terapeutic valoros în multiple contexte clinice și non-clinice.
-Pentru ce tip de afecțiuni este recomandată muzicoterapia?
– Muzicoterapia poate fi aplicată oricărei persoane, indiferent de vârstã sau de tipul afecțiunii fizice, psihice ori emoționale, de la neonatologie și până în stadiile terminale ale vieții, unde este utilizată în unele clinici de îngrijire paliativă pentru a facilita procesul de trecere în neființă. În mediul clinic, muzicoterapia sprijină tratarea și ameliorarea unei game variate de probleme, cum ar fi tulburările de personalitate și comportament, bolile psihosomatice, dependențele, tulburările de alimentație, deficiențele de vorbire și auz, întârzierile de dezvoltare, tulburările din spectrul autist, depresia, schizofrenia, cancerul, demența și alte afecțiuni degenerative. De asemenea, este important de știut că, muzicoterapia este benefică nu doar pentru persoanele cu afecțiuni specifice, ci și pentru cei care doresc să își îmbunătățească starea de bine, să prevină anumite probleme de sănătate sau să își dezvolte abilitățile personale. Creșterea continuă a dovezilor științifice susține răspândirea muzicoterapiei, subliniind că aceasta reprezintă mult mai mult decât simpla ascultare a muzicii. Ea se bazează pe un cadru terapeutic sigur și pe o relație profesională de încredere, care contribuie în mod semnificativ la eficiența procesului terapeutic.
-Cum se derulează o ședință de muzicoterapie?
– Desfășurarea unei ședințe de muzicoterapie variază în funcție de nevoile și motivele individuale ale participanților. Este adesea indicată pentru persoanele care întâmpină dificultăți în conectarea cu propriile emoții, în exprimarea acestora sau în relaționare. Prin intermediul metodelor folosite, muzicoterapia facilitează apartenența, recunoașterea și aprecierea, oferind participanților oportunitatea de a descoperi resurse interioare și de ași atinge potențialul personal. Utilizarea diverselor instrumente muzicale și interacțiunea cu acestea reprezintă o parte esențială a procesului terapeutic, ajutând participanții să își exploreze emoțiile și să dezvolte o mai bună conștientizare de sine. Muzicoterapia extinde posibilitățile de exprimare și comunicare, întărește abilitățile proprioceptive, sporește încrederea în sine și promovează responsabilitatea față de sine și față de ceilalți. Muzicoterapia utilizează două metode principale: metoda activă și metoda receptivă, fiecare adaptată nevoilor și scopurilor individuale ale participanților.
-Cât de cunoscută este această terapie în România și cum pot persoanele care își doresc să intre în contact cu un muzicoterapeut?
-Din 2017, când, in calitate de muzicoterapeut clinician (la vremea respectivă lucrând la Spitalul Mediclin, secția de psihiatrie pentru copii și adolescenți, din Germania) inițiam primele demersuri, prin conferințe și prin înființarea Asociației Române de Muzicoterapie, pentru a introduce această disciplină în România, și până astăzi, muzicoterapia a câștigat tot mai mult teren în România. Muzicoterapia devine o formă de terapie din ce în ce mai căutatã și mai solicitată. Comunitatea de practicieni profesioniști este în continuă creștere, însă aceștia au liste de așteptare, neputând să răspundă tuturor cererilor. Specialiștii formați în străinătate revin în țară și dezvoltă proiecte cu un impact semnificativ asupra comunității. Dintre aceștia menționez doar câțiva: Maria Moldovan, formată în Italia, lucrează la Cluj cu copii cu întârzieri de dezvoltare și sindroame genetice. Eleonora Roșca, fondatoarea Asociației Comusica din Oradea, activează în neuroreabilitare și integrare socială. Monika Manases, tot din Oradea, lucrează cu copii cu cerințe educaționale speciale. Cristina Chiosea este fondatoarea Form Music Therapy la Bucurețti. Larisa Neculai, formată în Marea Britanie, colaborează cu Music as Therapy International, o organizație fondată de muzicoterapeuta britanică Alexia Quin, care implementează din 1995 proiecte de muzicoterapie pentru copii cu dizabilități fizice sau de învățare.) Dezvoltarea muzicoterapiei se reflectă și la nivel academic. Eu țin cursuri de introducere în muzicoterapie la Universitatea Națională de Muzică din București, astfel de cursuri se regăsesc și la Academia de Muzicã „Gheorghe Dima” din Cluj. La Universitatea Transilvania din Brașov se dezvoltă continuu și promițător Masterul de Meloterapie, coordonat de Conf. Dr. Alexandra Belibou. La Universitatea Emanuel din Oradea, Prof. Dr. Lois Văduva a inițiat un program de masterat intitulat „Consiliere prin terapii expresive în context comunitar,” care include seminarii de muzicoterapie. Prof. Dr. Lois Văduva, de asemenea specializată în UK, implementează proiecte de muzicoterapie comunitară, încurajând colaborarea cu organizații care beneficiază de impactul pozitiv al acestei terapii. Studenții sunt implicați activ în proiecte practice, contribuind la creșterea vizibilității și recunoașterii muzicoterapiei ca formă valoroasă de terapie în România. Aceste inițiative sprijină formarea de practicieni, esențială pentru extinderea acestui domeniu.
-Existã vreo contraindicație?
-În cei peste opt ani de experiență ca muzicoterapeută la Spitalul Universitar de Psihiatrie Charité din Berlin, am întâlnit doar câteva cazuri în care am considerat muzicoterapia contraindicată. Aceste situații au inclus pacienți aflați în stări psihotice acute, unde apropierea de muzică trebuie administrată treptat și cu mare atenție pentru a evita suprastimularea sau amplificarea interpretărilor paranoice. De asemenea, am observat contraindicații în cazul unor condiții neurologice, cum ar fi epilepsia, sensibilitățile auditive marcate sau situațiile în care muzica este asociată cu experiențe personale traumatizante sau declanșează amintiri legate de adicții, cum ar fi alcoolul sau drogurile. Unii pacienți mi-au povestit despre stări puternice de la schimbări de dispoziție la anxietate induse de consumul de alcool și droguri, stări intensificate prin ascultarea muzicii. Aceste exemple nu fac decât să sublinieze importanța anamnezei muzicoterapeutice de către un muzicoterapeut, anamneza care joacă un rol esențial în înțelegerea profundă a pacientului. O anamneză bine realizată permite adaptarea intervențiilor muzicoterapeutice la ritmul și nevoile fiecărei persoane.