Se discută de ani buni despre salarizarea personalului din administrația publică pe baza unor criterii de performanță, precum și de numărul necesar de personal, dar nimeni nu spune care ar fi acestea și cum s-ar putea implementa. De exemplu, pentru un funcționar public, de la o instituție de stat sau de la o primărie, care ar trebui să fie acele criterii de performanță? Numărul de documente întocmite într-o zi? Sau un funcționar de la ghișeu, într-o zi poate are 50 clienți, iar în altă zi 10 clienți. Cum apreciem munca lui? Sau cum stabilim numărul de funcționari? Evident, sunt mijloace științifice care ne pot apropia de răspunsul corect, dar ceea ce este cert este că în cazul salariaților din administrația publică nu se poate merge pe criterii de performanță matematice, ca în cazul sectorului economic. Dacă în sectorul economic vorbim de indicatori care se pot calcula matematic, respectiv productivitatea muncii, rata profitului, gradul de îndatorare, rentabilitate etc., în cazul funcționarilor din administrația publică nu putem vorbi de astfel de indicatori. În schimb, la fel ca în sectorul economic, putem vorbi de normele de muncă. Și normele de muncă au la baza stabilirii lor tot metode verificate științific, cu norme de timp stabilite pentru fiecare operațiune efectuată, pentru fiecare document întocmit de un funcționar, de tipul documentului etc., așa că una dintre posibilitățile de a ,,norma” numărul de personal din administrația publică o reprezintă aceste norme de muncă. Astfel, se poate stabili, deși nu cu o precizie chirurgicală, numărul de personal necesar în administrație, atât la nivel local, cât și central. Mai ales că în aceste zile se discută intens despre reducerea cheltuielilor în sectorul bugetar, ca parte a măsurilor luate pentru reducerea deficitului bugetar. Evident, stabilirea acestor norme presupune o muncă elaborată, pe fiecare sector de activitate, deoarece, dacă ne referim la întreg sectorul bugetar, activitățile sunt foarte diferite, una este în administrația funcționărească, alta este în educație, învățământ sau ordine publică.
Un alt criteriu în stabilirea numărului și a salarizării personalului din administrația publică, în completarea celui privind normele de muncă, ar putea fi gradul de mulțumire a cetățeanului contribuabil care intră, într-un fel sau altul, în relație cu acești salariați ai administrației publice, începând de la o relație de comunicare până la o relație de prestare de servicii publice către cetățeni. Modul de măsurare a acestui criteriu se poate face destul de ușor ținând seama de posibilitățile tehnologice din ziua de astăzi, mă refer la digitalizarea administrației publice, dacă tot vorbim peste tot de digitalizare. Astfel, se pot face și aprecieri mai obiective referitor la activitatea personalului din administrația publică, evitând, pe cât posibil, evaluarea subiectivă a factorului uman.