Alegerile europarlamentare recente par să confirme cuvintele lui Stalin: „Nu contează cine votează, important este cine numără voturile.” Apropiatele alegeri prezidențiale obligă la reflecții profunde. Cât de mult contează votul românilor pentru viitorul președinte? Cine se gândește la românii din Diaspora, denumiți pe nedrept „sclavii Europei”? Dezrădăcinarea românilor este evidentă. Candidații reinvestiți pentru încă un mandat ridică o întrebare esențială pentru viitorul politic al României: românii mai gândesc pentru români? Cum poate fi explicat că „aleșii” vorbesc de patriotism dual, chiar european, fără să țină seama de apărarea intereselor naționale? Cine își mai amintește de sancțiunile cerute pentru România de cei plătiți să ne reprezinte? Viitorul are nevoie de tineri și de conducători iubitori de țară.
În contextul alegerilor prezidențiale viitoare, este important să reflectăm asupra posibilelor candidaturi și a influenței lor asupra României de mâine. Candidații nu vor întârzia să apară, dar cine are șanse reale să devină președinte?
Recent, am întrebat dacă Gheorghe Flutur ar putea fi viitorul președinte al României. Întrebarea nu era întâmplătoare. Dacă doamna Viorica Dăncilă, singura femeie prim-ministru, sau Silviu Predoiu, fost director SIE, ar fi o alegere excelentă, Gabriel Oprea poate fi un jucător dur. Încă nu avem certitudinea înscrierii lor la alegerile prezidențiale. Nume sonore precum Nicolae Ciucă, Mircea Geoană, Cristian Diaconescu, Eduard Helvig, Ninel Peia, Marcel Ciolacu, Diana Șoșoacă, George Simion și Călin Georgescu pot fi alternative pentru un viitor mai bun sau pentru o „Românie îngenuncheată.”
Unii dintre candidații văzuți și cei încă nevăzuți au nevoie de susținere divină, iar alții de iertarea păcatelor și de o atitudine proactivă pentru România. Cine iubește România? Cine se gândește la problemele reale ale românilor? Astăzi aducem în prim-plan pe Călin Georgescu, un candidat dintre candidați.
Călin Georgescu este cunoscut pentru spiritul său vizionar asupra viitorului României și pentru proiectul său de țară „Hrană, Apă, Energie”, care vizează valorificarea resurselor naturale ale României pentru prosperitatea populației. Are o carieră remarcabilă în cadrul ONU, ocupând funcții importante, inclusiv Senior Fellow la UNDP și raportor special al ONU privind efectele negative ale deșeurilor toxice asupra drepturilor omului. Georgescu a reprezentat interesele României la UNEP, contribuind la formularea și implementarea politicilor de mediu. Călin Georgescu aspiră la funcția de președinte al României cu dorința de a aduce speranță românilor. Legătura sa cu Clubul de la Roma, o organizație internațională de reflecție și analiză pe teme de dezvoltare durabilă, este încă o dovadă a inteligenței și gândirii progresive a românilor. Ca secretar general al Asociației Române pentru Clubul de la Roma, a promovat și implementat ideile și proiectele acestei organizații în România. Rolul său în Clubul de la Roma a implicat promovarea unor politici de dezvoltare durabilă și educarea publicului și factorilor de decizie cu privire la necesitatea tranziției către modele economice sustenabile. Angajamentul său reflectă preocupările pe termen lung pentru sustenabilitate și protecția mediului.
În plan politic, Călin Georgescu a fost propus de două ori pentru funcția de prim-ministru în contextul crizei politice din România. Este cunoscut pentru declarațiile sale apreciate ca fiind controversate și pentru dorința de a rezolva problemele reale ale românilor fără a se considera Dumnezeu sau „Judecător”. Călin Georgescu își asumă faptele și, deși nu există o evaluare psihologică oficială publică, anumite trăsături pot fi extrase din comportamentul și pozițiile sale: patriotism, consecvență, curaj, inteligență și o atitudine proactivă centrată pe adevăr și aflarea de soluții. Pe cine deranjează Călin Georgescu când apreciază că „istoria a fost mistificată și puterea a fost luată pe bani”? Capacitatea sa de a gestiona proiecte complexe și de a lucra cu echipe diverse este un punct forte. Cu toate acestea, declarațiile sale privind personalități istorice controversate și atitudinea față de interesele occidentale față de resursele Ucrainei și ale Rusiei au stârnit dezbateri aprinse.
Întrebarea esențială este ce va face Călin Georgescu „cu datoria externă de peste 200 miliarde dolari” dacă va fi ales președintele României? Ce va face viitorul președinte pentru a convinge tinerii să rămână în țară? Ce va face pentru părinții uitați în căminele de bătrâni după o viață de sacrificii?
Analiza viitorilor candidați este necesară pentru înțelegerea jocului de putere și a direcției în care se îndreaptă țara. În perioada următoare, voi urmări cu atenție evoluțiile și propunerile celor implicați în alegeri pentru a înțelege mai bine cine va câștiga și ce schimbări se pot aștepta pentru România. Fără o strategie de dezvoltare pe termen mediu și lung, cum va fi posibilă revenirea României la normalitate? România trebuie să „reziste” singură două săptămâni în fața unui eventual atac din partea Rusiei, în ciuda apartenenței la NATO. Ungaria oferă un exemplu de putere prin Victor Orban, care se impune ca un lider abil cu relații pe axa Uniunea Europeană, Rusia, China și Turcia. Ce oferă România? În afară de promisiuni, ce a primit România? Cine mai are nevoie de „principiul bunei vecinătăți” în securitatea națională?
Călin Georgescu propune o Românie de mâine, dar întrebările nu întârzie să apară. Justiția trebuie să rămână „oarbă”, obiectivă și imparțială. Dosarul penal deschis de Parchetul General în urma declarațiilor sale controversate este o dovadă că în România orice este posibil.
România, încotro?