Directorul general interimar al Institutul Internațional pentru Apă din Stockholm (SIWI), Håkan Tropp, explică pentru „Weekend Adevărul” modul în care poate fi evitată inundarea străzilor din orașe în perioadele ploioase.
Expertul subliniază faptul că „toți avem un rol de jucat”. Foto: Inquam Photos
Strateg și specialist în guvernanța și politicile de gestionare a apei, Håkan Tropp este director general interimar al Stockholm International Water Institute (Institutul Internațional pentru Apă din Stockholm, SIWI) – organizație de renume mondial axată pe guvernanța și managementul durabil al resurselor de apă –, în cadrul căruia coordonează programe internaționale cruciale și promovează guvernanța apei ca fiind în centrul eforturilor globale de protecție a mediului.
Cu peste 20 de ani de experiență internațională practică în facilitarea dezvoltării și implementării politicilor privind resursele și serviciile de apă în țări subdezvoltate, Håkan Tropp explică pentru „Weekend Adevărul” ce soluții integrate de gestionare a apelor urbane pluviale pot fi implementate, inclusiv în orașe precum Bucureștiul, astfel încât să se evite inundarea străzilor în perioadele ploioase.
„Weekend Adevărul”: Apele pluviale însemnate cantitativ creează dificultăți și în mediile urbane, inclusiv Bucureștiul se confruntă cu astfel de situații. Ce soluții integrate de gestionare a apelor urbane pluviale pot diminua impactul lor în perioadele ploioase?
Håkan Tropp: Nu sunt expert în ceea ce privește Bucureștiul, dar pot oferi câteva exemple de măsuri tipice implementate de alte orașe. Există un concept numit sponge cities (n.r. – „orașe-bureți“), care se referă la capacitatea orașului de a absorbi apa. În acest caz, se lucrează, desigur, cu infrastructura obișnuită, cum ar fi barajele sau captarea apei în diverse moduri, construirea de ziduri de protecție – o abordare tradițională, care poate fi necesară. Însă, în prezent, multe orașe din Europa de Vest pun un accent mai mare pe spațiile verzi, astfel încât să se păstreze zone-tampon, cum ar fi zonele umede sau spațiile deschise, care permit acumularea apei. În multe orașe se încearcă integrarea mai multor spații verzi chiar în interiorul orașului, nu doar în jurul acestuia. Astfel, când plouă, aceste spații verzi pot absorbi o parte din apă, contribuind totodată la reîncărcarea pânzei freatice. De asemenea, aceste spații verzi pot ajuta la redirecționarea apei în moduri diferite, astfel încât să se evite acumularea apei în zonele sensibile ale orașului. Chiar și în multe orașe prin care trec râuri, așa cum este și cazul Bucureștiului, infrastructura existentă nu face față mai ales din cauza schimbărilor tot mai mari în tiparele precipitațiilor – plouă foarte mult într-o perioadă scurtă de timp. Astfel, riscul de inundație crește semnificativ, ceea ce poate provoca daune majore locuințelor și diverselor instalații din oraș. De asemenea, le afectează oamenilor oportunitățile economice și, uneori, chiar și viețile. Consecințele pot fi foarte grave. Este foarte important ca autoritățile să reacționeze în mod corespunzător. Cred că multe dintre măsurile luate sunt legate de investițiile guvernamentale, deoarece protecția împotriva inundațiilor este, de obicei, un bun public. Dintr-o perspectivă urbană, nu există suficiente stimulente pentru sectorul privat să contribuie la fel de mult la un bun public. Desigur, sectorul privat ar trebui să investească mai mult în modul în care gestionează apa, să se asigure că respectă reglementările privind utilizarea terenurilor și să analizeze ce pot face pe cont propriu în locurile în care operează. Astfel, sectorul privat poate contribui, dar investițiile majore trebuie să vină din partea guvernului, pentru că el trebuie să se asigure de respectarea interesului public. De asemenea, cred că și proprietarii de case pot face mai mult. De exemplu, există inițiative în care autoritățile locale, sectorul de asigurări și proprietarii de locuințe sau clădiri colaborează. Când se întâmplă acest lucru, pot identifica diversele riscuri privind potențialele situații dificile din oraș, precum cele legate de inundații. În Germania există sisteme în care se investighează riscurile, iar proprietarii de case pot lua măsuri pentru a le diminua. Astfel, își pot reduce costurile privind asigurarea locuinței. Este un sistem care identifică riscurile și le permite proprietarilor să scadă costurile prin măsuri preventive.
Sistemul de asigurări și împărțirea costurilor
Cine suportă costurile privind implementarea acestor măsuri?
Din câte înțeleg, majoritatea costurilor sunt suportate de proprietarii de locuințe și de clădiri. Așadar, există un cost pentru ei, dar vine cu beneficii pe termen lung. De asemenea, companiile de asigurări pot reduce cotizațiile, ceea ce înseamnă un cost pe termen scurt pentru ele, dar dacă măsurile pot atenua inundațiile într-un mod eficient, ele economisesc mulți bani, asemenea guvernului. Totuși, există cazuri în care anumite măsuri identificate sunt în afara responsabilității proprietarilor de case și ar trebui abordate de sectorul public, dacă este posibil. Dar, în general, costurile sunt suportate de proprietarii de locuințe și clădiri, însă cu stimulente clare. Bineînțeles, recunosc că posibilitatea de a plăti pentru aceste măsuri poate varia mult de la un proprietar la altul și este dificil să găsești fondurile necesare, chiar dacă ești dispus să faci aceste investiții. Dacă oamenii nu sunt parte din acest sistem de asigurări de locuințe, costurile sunt foarte mari atât pentru indivizi, cât și pentru societate, în ansamblu. Prin urmare, este necesar să ne gândim cum putem face sistemul de asigurări mai viabil și mai sustenabil. Dacă doar câțiva participă, sistemul rămâne fragil, pentru că funcționarea lui se bazează pe o participare extinsă. Este important ca mulți oameni să participe la sistemul de asigurări, astfel încât costurile și riscurile să fie distribuite. Aș vedea sistemul de asigurări ca pe o măsură care să funcționeze în toate etapele: în planificarea pentru evitarea inundațiilor, în răspunsul în timpul inundațiilor și în procesul de reconstrucție de după. Cred că trebuie privit ca un sistem integrat care să ajute în toate fazele gestionării unei crize. Nu știu care este situația exactă din România, dar este ceva destul de comun ca unii factori de decizie să se ascundă în spatele schimbărilor climatice. Deși efectele schimbărilor climatice sunt tot mai bine cunoscute, există încă incertitudini legate de modul în care acestea se manifestă local. Totuși, avem deja suficiente cunoștințe pentru a începe să reacționăm. Cred, de asemenea, că lipsa planificării sau neimplementarea măsurilor planificate contribuie semnificativ la severitatea impactului pe care îl au inundațiile. Uneori, clădirile sunt construite în zone în care nu ar fi trebuit să fie, în zone predispuse la inundații. Așadar, cred că răspunsul la astfel de situații dificile implică o combinație de măsuri de adaptare la schimbările climatice, crearea unui spațiu mai mare pentru ape și dezvoltarea unui sistem de decizie și guvernanță capabil să răspundă în mod integrat. Toți avem un rol de jucat: de la guvern, care are o responsabilitate specială, până la sectorul privat și cetățeni. Ca proprietari de case sau consumatori, și noi putem contribui la nivel local pentru a face față acestor provocări.