Directorul general interimar al Institutul Internațional pentru Apă din Stockholm (SIWI), Håkan Tropp, explică modul în care pot fi gestionate mai eficient resursele de apă astfel încât riscul de inundații sau secete să scadă semnificativ.
Natura ar putea fi un aliat al oamenilor împotriva inundațiilor. Foto: Inquam Photos
Cu peste 20 de ani de experiență internațională practică în facilitarea dezvoltării și implementării politicilor privind resursele și serviciile de apă în țări subdezvoltate, Håkan Tropp a susținut conferința „Apa, în inima schimbării“ în cadrul Climate Change Summit, care a avut loc la București în perioada 15-17 octombrie. Strateg și specialist în guvernanța și politicile de gestionare a apei, Håkan Tropp este director general interimar al Stockholm International Water Institute (Institutul Internațional pentru Apă din Stockholm, SIWI) – organizație de renume mondial axată pe guvernanța și managementul durabil al resurselor de apă –, în cadrul căruia coordonează programe internaționale cruciale și promovează guvernanța apei ca fiind în centrul eforturilor globale de protecție a mediului. De asemenea, specialistul conduce International Centre for Water Cooperation (Centrul Internațional pentru Cooperare în Domeniul Apei, ICWC), un program internațional realizat de UNESCO și SIWI, care pune accentul pe cooperarea transfrontalieră în gestionarea resurselor de apă.
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Håkan Tropp, doctor în filosofie, specializare Studii de Mediu, despre cum pot fi gestionate mai eficient resursele de apă astfel încât riscul de inundații sau secete să scadă, impactul exponențial pe care îl are o bună colaborare între autoritățile statului privind implementarea unui plan integrat, dar și despre modul în care anumite deșeuri menajere pot fi transformate în fertilizator.
„Weekend Adevărul“: Având în vedere experiența dumneavoastră în guvernanța apei în diverse regiuni ale lumii, cum credeți că ar putea fi gestionate mai bine inundațiile?
Håkan Tropp: În aceste cazuri, vorbim despre utilizarea unor soluții clasice, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii pentru controlul inundațiilor. Totuși, cred că ar fi foarte util să fie inclusă și infrastructura verde care înseamnă utilizarea naturii ca parte a protecției împotriva inundațiilor. Este o soluție care poate fi mai rentabilă și, desigur, poate oferi un control eficient al inundațiilor. De exemplu, ar putea însemna păstrarea zonelor umede, care pot servi drept zone-tampon pentru a absorbi excesul de apă în timpul inundațiilor. De asemenea, un exemplu relevant vine din Olanda, unde se lucrează la un concept numit making room for the river (n.r. – „a face loc râului“), care presupune o gestionare mai atentă a utilizării terenului pe care se creează un spațiu mai mare pentru râu, astfel încât acesta să poată inunda o zonă mai extinsă atunci când apar astfel de situații. Observ că, în multe țări, măsurile de acest fel sunt din ce în ce mai mult luate în considerare. În unele țări s-a investit deja mult în dezvoltarea infrastructurii, iar în multe locuri râurile au fost rectificate. Aceste râuri erau unele sinuoase, dar, în procesul de schimbare a utilizării terenurilor, au fost îndreptate. Acum, multe țări iau în considerare tot mai mult să le redea forma inițială și să restaureze cursurile naturale ale râurilor, deoarece un râu sinuos poate fi foarte util în controlul inundațiilor și în gestionarea fluxurilor de apă. Desigur, vor mai exista riscuri asociate inundațiilor, dar al doilea aspect foarte important este planificarea utilizării terenului. Cred că sunt multe construcții pe terenuri pe care nu ar fi trebuit să fie, poate terenuri care fuseseră chiar zone sau habitate umede. Replanificarea este importantă, dar știu că, în multe țări, nu se respectă întotdeauna planurile stabilite și, din păcate, se construiește oricum. Așadar, vorbim despre o combinație între replanificare și aplicarea strictă a planurilor existente.
Cât de important este rolul pe care îl au autoritățile în implementarea acestor planuri?
Colaborarea autorităților în cadrul unui plan integrat este esențială, dar și o mare provocare, deoarece gestionarea apei și a resurselor de apă este un domeniu care se intersectează cu foarte multe sectoare diferite – sănătatea, mediul, energia, producția de alimente și industria. De obicei, există între șase și opt ministere și diverse instituții guvernamentale care se ocupă de gestionarea apei și este ceva destul de comun ca politicile lor să nu se alinieze, iar ceea ce decide un minister să contravină deciziilor altui minister. De exemplu, acest lucru se întâmplă deseori între ministerele Mediului și Agriculturii, unde prioritățile politice diferite nu sunt coordonate din perspectiva guvernanței unitare. Prin urmare, avem o nevoie puternică de cooperare și coordonare a deciziilor la nivel orizontal, între ministere. Este absolut esențial pentru a ne asigura că politicile nu sunt în contradicție, ci se susțin reciproc și se consolidează între ele. Un alt element important este coordonarea între nivelul central și cel regional și cel local. Până la urmă, gestionarea efectivă a apei și a terenurilor se face efectiv la nivel local și inclusiv aici este necesară o coordonare similară între diferiții utilizatori de resurse, părțile interesate și sectoarele de activitate. Astfel, trebuie să îmbunătățim coordonarea atât la diferite niveluri, cât și între aceste niveluri, pentru a ne asigura că totul este sincronizat. Aceste lucruri nu se întâmplă peste tot și observăm astfel de situații în multe locuri din lume. De fapt, fragmentarea este prezentă atât la nivel național, cât și internațional. De exemplu, în sistemul Națiunilor Unite, gestionarea sau guvernanța apei este la fel de fragmentată și complicată precum în multe țări deoarece nu există o instituție unică pentru gestionarea apei în sistemul ONU, ci sunt mai multe agenții implicate. Desigur, există Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 6, care se referă la apă și canalizare pentru toți, incluzând mai multe sub-obiective. Totuși, să lucrezi cu aceste sub-obiective într-un mod consistent este foarte dificil pentru multe țări, iar progresul a fost destul de lent, chiar dacă unele țări au făcut progrese notabile.
Dr. Håkan Tropp a coordonat proiecte în diverse regiuni ale lumii, inclusiv în Africa și Asia
În ceea ce privește secetele, ce măsuri se pot lua astfel încât impactul lor să nu mai fie la fel de puternic asupra râurilor?
Uneori, dispariția râurilor este rezultatul mai multor cauze. De exemplu, gestionarea utilizării terenurilor poate schimba modul în care aceste râuri sunt alimentate. Este posibil ca apele pluviale care se scurgeau în aceste râuri să nu mai ajungă la ele în același mod. Desigur, dacă adăugăm și lipsa precipitațiilor, este de înțeles de ce pot seca râurile. Alteori, poate fi pur și simplu o consecință a lipsei ploilor. Variabilitatea precipitațiile se schimbă și este o provocare pentru multe țări. Nu este neapărat vorba de mai puține precipitații pe tot parcursul anului, ci mai degrabă despre faptul că acestea sunt distribuite diferit. De exemplu, ploaia vine într-o perioadă foarte scurtă de timp și mult mai intens. În mod normal, aceasta duce la deversări mult mai rapide și poate crea diferite tipuri de probleme, precum inundațiile, dar și la reducerea cantității de apă care ajunge în râuri sau în pânza freatică. Acest fenomen schimbă regimul hidrologic și modul în care râurile și apele subterane sunt alimentate. Același lucru se aplică și în cazul ninsorilor. De exemplu, aici, în Scandinavia, este important ca topirea zăpezii să fie un proces lent, astfel încât apa să se infiltreze în sol și să reîncarce pânza freatică. Dar dacă ninsorile sunt mai rare, reîncărcarea scade. În unele locuri din Suedia, de exemplu, pe timpul verii, nivelurile apei subterane scad, iar autoritățile trebuie să aplice restricții privind utilizarea apei în perioadele foarte secetoase.
Igienă, deșeuri și fertilizatori
Ați menționat Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 6 – „Apă curată și canalizare“. Potrivit datelor oficiale, în zonele rurale din România, 23% din populație folosește un sistem de salubritate care nu îndeplinește standardele minime de siguranță și igienă. Ce metode alternative recomandați pentru zonele în care nu există un sistem centralizat de canalizare?
Este important să colectezi deșeurile și să le izolezi pentru a evita riscul de contaminare a apei potabile, mai ales dacă oamenii extrag apa din pânza freatică, de exemplu, din fântâni. În aceste cazuri se pot folosi sisteme de igienă uscată sau sisteme care folosesc o cantitate foarte mică de apă pentru clătire și nu sunt neapărat costisitoare. Esențial este să instalezi un rezervor subteran unde să stochezi deșeurile. După o perioadă de aproximativ șase-opt luni, în funcție de dimensiune, rezervorul se umple și poți trece la un alt rezervor. Între timp, deșeurile din primul rezervor se descompun și devin sigure pentru utilizare ca fertilizator. Acest tip de sistem permite recuperarea nutrienților și reintegrarea lor în sol, protejând în același timp mediul de contaminarea cu deșeuri. Este o metodă încercată în multe locuri și funcționează bine. Desigur, pot exista percepții locale sau rețineri privind utilizarea acestui tip de sol derivat din deșeuri, dar în esență, este o soluție eficientă și sustenabilă.
Aceste deșeuri trebuie tratate cu anumite soluții pentru a putea fi utilizate ca fertilizatori?
Nu, pur și simplu le lași să se descompună. Se poate folosi și puțin var stins sau alte materiale naturale pentru a accelera puțin procesul, dar nu este nimic periculos. Poți folosi această metodă fără probleme. Desigur, există și alte sisteme, precum cel al containerului îngropat pe care trebuie să-l golești periodic sau cel bazat pe separarea lichidelor de solide. Sunt multe tehnologii diferite. Cred că este important să se analizeze ce este potrivit pentru o anumită comunitate și ce își doresc oamenii, având în vedere costurile. De asemenea, mai multe gospodării se pot uni pentru a construi facilități publice, ceea ce ar putea reduce problemele pentru comunitate și ar proteja, de asemenea, pânza freatică împotriva contaminării.