Cu peste 20 de ani de experiență internațională practică în facilitarea dezvoltării și implementării politicilor privind resursele și serviciile de apă în țări subdezvoltate, Håkan Tropp explică pentru „Weekend Adevărul” modul în care sistemele de irigații existente – cea mai mare parte moștenite din epoca comunistă - pot deveni eficiente și sustenabile dacă sunt restaurate integrând și noile tehnologii.
Foto: anif.ro
Strateg și specialist în guvernanța și politicile de gestionare a apei, Håkan Tropp este director general interimar al Stockholm International Water Institute (Institutul Internațional pentru Apă din Stockholm, SIWI) – organizație de renume mondial axată pe guvernanța și managementul durabil al resurselor de apă –, în cadrul căruia coordonează programe internaționale cruciale și promovează guvernanța apei ca fiind în centrul eforturilor globale de protecție a mediului. De asemenea, specialistul conduce International Centre for Water Cooperation (Centrul Internațional pentru Cooperare în Domeniul Apei, ICWC), un program internațional realizat de UNESCO și SIWI, care pune accentul pe cooperarea transfrontalieră în gestionarea resurselor de apă.
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Håkan Tropp despre tehnologile care pot fi folosite în sistemele de irigație din agricultură și cum pot fi implementate prin colaborarea dintre toți factorii implicați: de la guvern și autorități locale, la companiile producătoare și fermieri.
„Weekend Adevărul“: În perioada comunistă aveam un sistem de irigații foarte bun, însă în prezent infrastructura este foarte învechită și implementarea tehnologiilor sau practicilor inovatoare este destul de rară. Ce presupune un sistem de irigații eficient și sustenabil?
Håkan Tropp: În primul rând, ce s-a întâmplat de obicei în perioada post-comunistă a fost un colaps rapid al multor infrastructuri, inclusiv cele legate de apă potabilă, canalizare și sisteme de irigații. Este o problemă întâlnită în multe țări din Europa de Est și Asia Centrală. Este nevoie de investiții uriașe, foarte costisitoare. În ceea ce privește sistemele de irigație, trebuie să ne gândim la două direcții: una este să vedem ce se poate face pentru a restaura și îmbunătăți sistemele existente, făcându-le mai eficiente. De obicei, aceste sisteme au mari probleme – multe scurgeri de apă sau metode de alimentare care nu sunt foarte eficiente. Dacă aceste măsuri de îmbunătățire a infrastructurii existente pot fi combinate cu diverse tehnologii specifice, cum ar fi sistemele de irigație prin picurare, atunci pot avea un impact semnificativ. De exemplu, aceste sisteme prin picurare permit udarea concentrată a plantelor. Desigur, asta depinde de culturile cultivate și de tipul disponibil de tehnologie. Însă, dacă aplici această metodă mai concentrată de irigație și o combini cu gestionarea bună a terenului, vei utiliza mult mai eficient apa. Esențial este să aduci apa în zona de rădăcină a plantei, unde poate fi absorbită. Există multe tehnici și tehnologii care pot fi aplicate în mod eficient pe câmpuri, inclusiv în agricultura dependentă de ploi. Printr-o gestionare corespunzătoare a terenului, plantele pot absorbi mai bine apa în zona rădăcinilor. Cred că probabil este nevoie de o combinație între aceste măsuri. O provocare este cine va plăti pentru restaurarea canalelor de irigații și pentru modernizare. Când vorbim despre structuri de care beneficiază întreaga comunitate de fermieri, întrebarea este cine va finanța aceste investiții și cât ar putea contribui fermierii.
Factorul-cheie, dezvoltarea resurselor umane
Mulți fermieri nu dispun de resurse financiare mari...
Într-adevăr. Este o provocare să găsești aceste fonduri. Totuși, dacă au nevoie de irigații, trebuie să restaureze sistemele pentru a avea o producție de alimente mai eficientă. Astfel, ar putea probabil să-și crească randamentele și, în felul acesta, să câștige mai mulți bani. Aceasta ar putea fi și o motivație – dacă reușesc să-și crească veniturile prin aceste investiții, atunci merită. Cred că trebuie să dezvolți un plan de afaceri solid pentru investițiile în sistemele de irigație și, desigur, să stabilești cine plătește și pentru ce. Este un beneficiu pentru întreaga țară, așa că, probabil, guvernul ar trebui să fie implicat și să investească parțial în acest domeniu. În același timp, și fermierii ar trebui să contribuie deoarece și ei beneficiază de aceste investiții în infrastructură. În ceea ce privește tehnologiile aplicate direct pe teren, responsabilitatea revine fermierilor. Unii fermieri ar putea să se descurce mai ușor decât alții, dar este important să se dezvolte un plan de afaceri viabil pentru această investiție și să se stabilească un mod de a recupera investiția în timp. Dacă fermierii se organizează în diverse asociații, poate că în acest fel ar putea face presiuni asupra companiilor care furnizează aceste tehnologii, astfel încât să se obțină oferte mai bune și instruire despre cum să fie aplicate și utilizate aceste tehnologii.
Chiar și atunci când sunt realizate anumite strategii la nivel central, implementarea lor la nivel local poate fi dificilă deoarece multe zone se confruntă cu lipsa expertizei.
Da, corect. Organizația noastră a lucrat la diferite tipuri de programe pentru a îmbunătăți capacitățile autorităților. Am colaborat cu unele țări pentru a îmbunătăți coordonarea și cooperarea atât în cadrul ministerului, cât și între ministere. De asemenea, am încercat să îmbunătățim comunicarea și coordonarea între nivelul central și cel local. România trebuie să respecte directivele UE privind apa, iar acestea pot fi destul de stricte. Există însă flexibilitate în modul în care țările pot implementa anumite părți ale acestor directive. De exemplu, directivele prevăd ca țările să își împartă teritoriul pe bazine hidrografice, conform sistemelor de apă, cum ar fi râurile și bazinele hidrografice. Acest lucru se poate face în mai multe moduri, în funcție de geografia fiecărei țări, dar rămâne o provocare. În ceea ce privește expertiza, este important să se facă investiții nu doar în infrastructura fizică, ci și în oameni. De multe ori, guvernele nu investesc în mod corespunzător în oameni și în instituții, ci se concentrează mai mult pe investițiile în infrastructură, cum ar fi baraje sau centrale, care sunt desigur necesare, dar este nevoie de investiții și în dezvoltarea resurselor umane și a instituțiilor. La finalul zilei, acestea sunt cele care fac lucrurile să funcționeze: oameni bine pregătiți, responsabili și care lucrează conform planului.