O nouă tactică sinucigașă pe frontul din Ucraina. Motocicliștii ruși își croiesc drum printre cratere, mine și foc aerian, într-o ofensivă disperată, dar tot mai frecventă. Moscova pariază pe mobilitate și sacrificiu, într-un război în care tancurile devin relicve.
Soldați ruși pe motociclete FOTO PROFIMEDIA
Vântul răscolește pulberea pământului răvășit de artilerie, iar de după o creastă încețoșată de praf și fum apar, cu motoarele turate la maximum, siluetele unor motocicliști. Nu e o paradă militară. E război. Și acești oameni pe două roți, lansați direct în bătaia dronelor, au o misiune clară: să ajungă rapid, cât încă sunt întregi, la linia de tranșee ucraineană. De cele mai multe ori nu reușesc, scrie The Telegraph.
Motocicletele, ca ultimă soluție
Tactica a apărut în aprilie 2024, ca răspuns improvizat la presiunea tot mai mare a dronelor ucrainene. De atunci, atacurile au devenit tot mai numeroase, mai ales în regiunile Harkov și Donețk, acolo unde Rusia a renunțat aproape complet la blindate, după pierderi masive în iarna trecută.
Chiar dacă cele mai multe raiduri se sfârșesc în eșec – cu motociclete carbonizate și trupuri sfârtecate de mine sau drone FPV – câteva reușesc. Și în logica rece a armatei ruse, acele câteva sunt suficiente.
Pentru generalii de la Moscova, motocicliștii oferă o soluție: traversează rapid „zona morții” – acel culoar de teren deschis, fără acoperire, dominat de ochiul electronic al dronelor – și pot ajunge la pozițiile ucrainene înainte de a fi interceptați. Într-un context în care Rusia are deficit de blindate, dar un surplus aparent nesfârșit de carne de tun, mobilitatea devine armă.
„Alergi, lovești, fugi”
Așa descriu unii militari ucraineni această tactică: o succesiune de atacuri rapide, cu scopul de a destabiliza, nu de a cuceri.
„Aceste atacuri nu sunt menite să distrugă infanteria din tranșee,” explică Evhen Alhimov, purtător de cuvânt al Brigăzii 28 Mecanizate. „Scopul e să treacă dincolo, să vizeze operatorii de drone, echipele de mortiere – personalul specializat, greu de înlocuit. E un joc de uzură.”
În spatele fiecărei misiuni ratate – și sunt multe – se află una-două care trec. Suficient, în contextul în care Ucraina trebuie să aloce resurse (dronă, timp, muniție) pentru fiecare motociclist trimis să forțeze linia.
Tehnică improvizată, dar tot mai organizată
Inițial, motocicletele, ATV-urile, chiar și trotinetele electrice sau mașinile civile păreau parte dintr-un haos tactic. Însă, din primăvara acestui an, atacurile au început să urmeze tipare clare: motociclete trimise în avangardă, uneori în perechi (pentru ca unul să continue dacă celălalt e lovit), sprijinite de bruiaj electronic și urmate de valuri mai grele – blindate sau infanterie mecanizată.
Pe 17 aprilie, un asalt major asupra orașului-fortăreață ucrainean Pokrovsk s-a soldat cu 100 de motociclete distruse și 240 de soldați ruși uciși, potrivit rapoartelor de pe front. La începutul lunii mai, un atac similar la Vilne Pole, în sudul Donețkului, a eșuat din nou – 70 de motociclete și 90 de soldați pierduți în fața apărării ucrainene.
Cu toate acestea, militarii ucraineni constată că tacticile încep să evolueze, iar efectele lor se cumulează. „Nu fiecare atac contează. Dar în ansamblu, ele obosesc, bruiază logistica, obligă la reacții constante,” spune Alhimov.
Pavlo Narojnîi, expert militar ucrainean, avertizează că motocicletele reprezintă deja 20–25% din atacurile ofensive rusești. „Nu mai vorbim de improvizație. Se vede o strategie în spate. Moscova vrea să oficializeze folosirea motocicletelor, să le transforme în echipament standard.”