Analiștii politici Valeriu Turcan și Cristian Pîrvulescu explicǎ transformările din politica românească, subliniind cum schimbările din peisajul media și criza de lideri autentici influențează campaniile electorale.
Alegerile din România. Foto: Shutterstock
Valeriu Turcan, fost consilier prezidențial și profesor de comunicare politică la Universitatea din București, a analizat evoluția dezbaterilor electorale și impactul noilor forme de comunicare în campaniile electorale. Turcan subliniază importanța „momentelor dramatice” din competițiile electorale, care au marcat în mod decisiv istoria recentă a României: „Fiecare competiție electorală este definită de un moment de glorie, un anumit moment dramatic care ajunge să marcheze pentru istorie respectivul scrutin.”
El face referire la momentele semnificative din dezbaterile electorale din trecut, care au influențat profund opinia publică și direcția politică: „În mai 1990 a fost fraza lui Ion Rațiu care îi spunea lui Ion Iliescu: ‘Chintesenţa democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!’ În 1996, Emil Constantinescu a reușit un alt moment dramatic, întrebându-l pe Ion Iliescu dacă crede în Dumnezeu. În 2004, Traian Băsescu își asigură ascendentul întrebându-l pe Năstase ‘ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?’. Iar în 2009, președintele Băsescu reușește să îl pună în defensivă pe Mircea Geoană cu întrebarea ‘V-a plăcut întâlnirea de aseară cu Vântu?’.”
Aceste momente, potrivit lui Turcan, au fost fundamentale pentru schimbările din percepția publicului și pentru succesul electoral al candidaților. Totuși, Turcan semnalează schimbările semnificative din peisajul media: „Televiziunea a devenit mult mai puțin importantă, sub presiunea social media, care îți permite să ai control pe mesaj, ce postezi tu fix așa ajunge la oameni.”
Turcan explică faptul că televiziunea publicǎ, care în trecut organiza dezbaterile electorale, a fost înlocuită de alte platforme de comunicare mai atractive pentru politicieni și alegători: „Televiziunea publică, unde se organizau dezbaterile în anii 90 până în 2004, este de ani buni concurată de multe televiziuni private foarte puternice, care încearcă să atragă candidații și votanții cu alte tipuri de formate de dezbateri.”
De asemenea, Turcan atrage atenția asupra efectelor negative ale noilor media asupra campaniilor electorale: „Cu alte cuvinte, întreg peisajul mediatic s-a schimbat, în anii '90, ca să atingi cifre mari erai obligat să mergi la televiziunea publică, în vreme ce acum există alte televiziuni, dar și posibilitatea utilizării social media, care însă vine la pachet cu o mulțime de consecințe negative – în special în propagarea de fake news și dezinformări.”
În ceea ce privește televiziunea, Turcan subliniază că aceasta rămâne totuși un canal important de comunicare, dar necesită o utilizare mai atentă și mai competentă din partea candidaților: „ Sunt din ce în ce mai puțini candidații care știu să utilizeze acest canal, televiziunea. Foarte mulți sunt captivi discuțiilor de multe ori fără sens din social media.”
Cristian Pîrvulescu: „Politica românească este coruptă și corupătoare”
La rândul lui, analistul politic Cristian Pîrvulescu oferă o perspectivă detaliată asupra evoluției clasei politice din România și asupra contextului alegerilor din acest an, considerându-le „istorice”, dar nu din motive de progres.
Pîrvulescu subliniază un fenomen alarmant: lipsa unui discurs autentic și a unor candidați de calitate, caracteristică unui sistem politic care a ratat șansa de a se reforma profund. De asemenea, analistul pune în discuție impactul alegerilor din trecut și felul în care acestea au influențat direcția țării.
Pîrvulescu face o paralelă între alegerile din trecut, când Ion Iliescu câștiga fără dificultate, și situația electorală din prezent. „Iliescu a câștigat alegerile fără niciun fel de dificultate, cu 85% la o prezență de 80% în 1990, iar impactul a fost absolut negativ. România a ieșit 10 ani din circuitul internațional, a întârziat tranziția, a întârziat tot din cauza acelei situații”, a spus analistul, referindu-se la alegerile istorice din 1990 care au marcat o întârziere în integrarea României în structuri internaționale și au stagnat procesul de reformă internă. Potrivit acestuia, „personajele politice care candidează de data asta nu au nici pe departe importanța pe care au avut-o ceilalți”, ceea ce arată o deteriorare a calității liderilor politici din România.
„Acestea sunt personajele pe care le merităm”
Pîrvulescu nu ezită să critice actuala clasă politică, pe care o consideră rezultatul unei lipse de opțiuni valabile. „Avem exact personajele pe care le merităm, personajele care au fost propuse de partidele politice. Ce vrem mai mult de atât? Ăștia sunt cu ei defilăm, nu avem alții”, spune analistul, făcând referire la lipsa de alternativă în fața alegătorilor. Această remarcă subliniază un adevăr greu de ignorat: în ciuda unei părți semnificative din populație care ar dori schimbarea, partidele politice nu reușesc să sprijine dezvoltarea unor noi lideri care să aducă un suflu nou în politică.
În ceea ce privește alegerile din 2024, Pîrvulescu vorbește despre o „confuzie totală” generată de „inducerea unor iluzii” în rândul electoratului, care nu mai știe ce să aștepte de la politicieni. Analistul consideră că, spre deosebire de alegerile din trecut, miza acestei campanii este una „istorică”, dar nu în sensul dorit de o mare parte din populație. „Eu cred că miza este istorică anul ăsta, România de data aceasta va avea foarte probabil în turul doi un candidat vag proeuropean, atât cât să nu supere foarte mult electoratul antieuropean și profund antieuropean, mă refer la Ciolacu și Simion”, adaugă Pîrvulescu, subliniind faptul că, în ciuda retoricii proeuropene, politicienii care se află în fruntea listelor electorale au mult de lucru pentru a convinge electoratul să accepte un parcurs european continuu.
„Lipsa unui discurs autentic în politica românească”
Un alt punct important în analiza lui Pîrvulescu îl constituie dispariția unui discurs politic autentic în România. Analistul pune în discuție calitatea comunicării politice și stilul discursiv al liderilor din ultimele decenii. „Nu mai avem oameni care să țină un real discurs. Nici Iohannis, nici Ponta nu erau astfel de oameni, nici Iliescu nu a fost un mare vorbitor. De fapt, în realitate, în România nu prea am avut mari vorbitori”, afirmă Pîrvulescu. Potrivit acestuia, liderii politici din România au fost mai degrabă buni strategii decât oratori, iar acest lucru s-a reflectat în starea de confuzie în care se află astăzi electoratul.
De asemenea, Pîrvulescu analizează comportamentul electoral al altor lideri politici din trecut, precum Traian Băsescu și Adrian Năstase. „Băsescu avea o limbă destul de săracă, avea un talent de a se implica, dar nu era un mare vorbitor, stilul său direct și aluziv fiind caracteristic. Năstase, un tip cuminte, a încercat să răspundă așteptărilor consultanților, ceea ce l-a dus la eșec”, afirmă Pîrvulescu. Potrivit acestuia, chiar și în campaniile mai recente, precum cea a lui Mircea Geoană, discursul politic a fost mai degrabă un amalgam de influențe externe decât o viziune personală clară: „Geoană a fost dependent de consultanții electorali, iar discursul său era copiat din campaniile americane și foarte puțin autentic.”
Un alt factor important în explicarea crizei politice din România este, pentru Pîrvulescu, faptul că politicienii nu mai sunt dispuși să facă politică din cauza pericolelor de corupție care vin odată cu această alegere. „Oamenii nu vor să facă politică, pentru că consideră că este coruptă și corupătoare și nu vor să se compromită. Asta este motivul pentru care suntem în situația asta”, concluzionează Pîrvulescu.