Trăim vremuri în care citatul lui Francisco Jose de Goya devine o realitate în societatea noastră. Profitând de contextul socio-politic actual din țara noastră și sub oblăduirea domnului Călin Georgescu, susținătorii ideologiei legionare încearcă să câștige aderență în rândul publicului din România sub apanajul unor „salvatori și apărători ai valorilor și intereselor poporului român”.
Antonescu și Mișcarea Leginară FOTO Arhivă
Istoria ne învață altceva și ca să nu se repete, este de datoria noastră să reamintim atrocitățile comise de Mișcarea Legionară din România astfel încât să nu picăm în mirajul unui „ideal” servit sub forma unui patriotism de vitrină, naționalism împotriva Ucrainei, suveranism în raport cu UE și îndepărtarea de Occident.
Scurt istoric al Mișcării Legionare
Mișcarea Legionară a fost o organizație naționalist-fascistă în România interbelică devenită partid politic. Avea un caracter mistic-religios, anticomunist, antisemit, anticapitalism și antimasonic, organizată, finanțată și dirijată cu sprijinul organizației naziste paramilitare SS. Fondatorul mișcării în România a fost Corneliu Zelea Codreanu, supranumit „Căpitanul”, care a înființat în iunie 1927 mișcarea naționalistă ,,Legiunea Arhanghelul Mihail”, ce avea ca doctrină reînnoirea spirituală şi morală a societății românești și care în 1930 și-a schimbat numele în ,,Garda de Fier”.
Istoricul Gheorghe Median a declarat pentru Adevărul că „Mişcarea Legionară a avut succes în rândul populației, mai ales în perioada marii crize economice din 1929-1933. Era o situație economică delicată, șomaj, erau probleme sociale diverse. Ei s-au erijat în salvatorii naţiunii. Veneau, pe fondul acestei sensibilități naționale, cu tot felul de soluţii care cumva prindeau. Acesta este momentul în care Mişcarea Legionară câștigă teren“.
Ideologia legionară
Mișcarea Legionară promova un model ultra-naționalist, mistic, de factură ortodoxă, bazat pe „renaștere naţională“, pe antisemitism şi făurirea „omului nou“, care obligatoriu trebuia să fie român şi ortodox. Din acțiunile întreprinse de-a lungul timpului, Mişcarea Legionară și-a căpătat faima unei mişcări ultra-naţionaliste, xenofobe şi cu metode violente de îndepărtare a adversarilor, renumite fiind asasinatele atribuite legionarilor, cărora au căzut victimă inclusiv I.G. Duca, primul- ministru al României și Nicolae Iorga, istoric, fost prim-ministru.
Atrocitățile legionarilor
Printre atrocitățile comise de membrii Mișcării Legionare, cel mai memorabil episod este cel din perioada „rebeliunii legionare”, care a avut loc în perioada 21-23 ianuarie 1941, ca urmare a deciziei mareșalului Antonescu de a-i destitui pe liderii legionari Constantin Petrovicescu și Alexandru Ghica, din funcțiile de ministru de interne, respectiv cea de prefect al poliției.
Conform raportului final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România (2004), aproape 2.000 de evrei de ambele sexe și de vârste diferite (între 15 și 85 de ani) au fost deținuți abuziv și apoi duși la 14 centre de tortură ale Legiunii (posturi de poliție, Prefectura București, sediul Legiunii, ferma lui Codreanu, primăria comunei Jilava, clădirile evreiești ocupate, abatorul din București). În total, 125 de evrei au fost uciși în timpul pogromului de la București, iar pe lângă asasinate și tortură, legionarii au recurs și abuzări în masă a femeilor evreice, care erau violate uneori chiar sub ochii familiilor lor.
Abatorul din București a fost locul celor mai atroce de torturi, unde, conform raportului, victimele au fost atârnate de ceafă în cârlige în timp ce erau încă în viață pentru a permite torționarilor să execute tehnici de tortură.
Un alt centru de tortură a fost sediul Corpului Munictorilor Legionari (CML) „Inginer G. Clime”, unde au fost torturați sute și împușcați zeci de bărbați și femei. Echipele CML au selectat 90 de evrei (din 200, câți au fost torturați în centrele CML de tortură) și i-au transportat cu camioanele în pădurea Jilava, unde au fost împușcați. 86 de cadavre au fost găsite întinse în zăpadă în acea pădure, iar gurile celor care avuseseră dinți de aur erau mutilate.
Totodată, legionarii au atacat toate sinagogile, au ars sulurile Torei, au prădat obiecte religioase, bani, mobilă şi bunuri de valoare. În unele cazuri, legionarii şi-au început atacurile în timpul slujbei, cum a fost cazul la Templul Coral, iar credincioșii care erau prezenţi au fost duşi la Jilava şi uciși.
Oare ne vom trezi până nu va fi prea târziu? Sau din ignoranță vom permite amplificarea unei ideologii care nu ne face cinste? Așa că, dragă cititorule, îți lansez o provocare. Dacă pentru prima dată afli despre acțiunile perfide ale legionarilor, te provoc să vorbești cu bunicii, părinții și rudele tale despre perioada de domnie a legionarilor. Dacă ești la curent cu acțiunile lor sau dacă tu sau cunoștințele tale au fost victime ale regimului legionar, te îndemn să povestești copiilor, prietenilor despre asta și chiar să lași aici un comentariu despre povestea ta. Astfel, împiedicăm ignoranța să ne ducă pe cale pe care nimeni nu și-o mai dorește!