Boala de calculi renali, pietre la rinichi, cunoscută şi sub numele de nefrolitiază sau urolitiază, apare atunci când o bucată solidă de material (calculi renali) se dezvoltă în tractul urinar. Pietrelese formează de obicei în rinichi şi sunt eliminate din corp prin fluxul de urină. Din ce în ce mai mulţi copii americani fac pietre la rinichi, o afecţiune asociată acum în mod greşit cu „bărbaţii albi de vârstă mijlocie”, spun experţii.
Pietrele sunt aglomerări de minerale şi săruri asemănătoare pietricelelor care se formează în interiorul rinichilor. Acestea sunt de obicei mai mici sau puţin mai mari decât un bob de piper şi pot varia în culoare. Deşi pietrele pot provoca dureri puternice la nivelul spatelui, părţii laterale, abdomenului inferior sau inghinală, pietrele mici pot să nu provoace simptome. Deşi rareori provoacă daune permanente dacă sunt tratate de un profesionist din domeniul sănătăţii, acestea pot creşte riscul unei persoane de a dezvolta o boală renală cronică.
Pietrele la rinichi sunt destul de comune, cu cazuri în creştere în rîndul populaţiei, în conformitate cu Institutul Naţional de Diabet şi Boli Digestive şi Renale din Statele Unite. Institutul menţionează că bărbaţii sunt mai predispuşi să dezvolte această afecţiune, pe lângă cei care au un istoric familial de apariţie a litiazei renale.
Dr. Gregory Tasian, urolog pediatru la Spitalul de Copii din Philadelphia, spune că pietrele la rinichi nu ar mai trebui să fie considerate o boală care afectează în principal bărbaţii „albi, de vârstă mijlocie”,
„Practica mea clinică se concentrează în întregime asupra copiilor şi adolescenţilor cu boală renală cu debut precoce. Când am fost în rezidenţiat din 2005 până în 2011, pietrele la rinichi erau rare la copii. Acum, tratarea copiilor cu pietre este aproape tot ceea ce fac”, declarat el pentru un cotidian britanic.
Pietrele la rinichi afectează 11% din populaţia Statelor Unite, potrivit medicului. O multitudine de studii au documentat riscul de lungă durată şi în creştere la copii.
Într-un studiudin martie 2016 publicat în Jurnalul clinic al Societăţii Americane de Nefrologie, dr. Tasian a constatat că incidenţa medie anuală a crescut între 1997 şi 2012, cu cea mai mare creştere în rândul tinerilor între 15 şi 19 ani. În 2012, o cercetare publicată în Journal of Urology a constatat că incidenţa a crescut cu 4 procente anual pe parcursul a 25 de ani, în timp ce o lucrare anterioară din The Journal of Pediatrics a constatat, de asemenea, o „creştere semnificativă” a numărului de copii cu pietre la rinichi între 1996 şi 2007.
În urmă cu aproape un an, dr. Kate Kraft, urolog pediatru la Spitalul pentru copii C.S. Mott din cadrul spitalului Universităţii din Michigan, a raportat, de asemenea, o creştere.
„A existat o creştere de 10 procente în fiecare an în ultimul deceniu sau cam aşa ceva. Acest lucru indică cu siguranţă o creştere epidemiologică”, a precizat medicul.
Cea mai rapidă creştere a fost în rândul adolescenţilor, în special al fetelor adolescente, potrivit dr. Tasian. El a remarcat că sunt necesare mai multe cercetări pentru a înţelege cauzele prevalenţei în creştere, precum şi pentru a sprijini gestionarea clinică a copiilor cu pietre la rinichi, cu tratamente care, în mare parte, sunt aceleaşi pentru copii cât şi pentru adulţi: medicamente pentru a preveni reapariţia pietrelor şi proceduri care distrug pietrele fărâmiţându-le în bucăţi mai mici.
Specialiştii nu-şi explică această tendinţă, documentată ca fiind în creştere.
„Nu ştim exact de ce se întâmplă”, spune dr. David Sas, un nefrolog pediatru de la Clinica Mayo care a lucrat cu dr. Tasian, despre înmulţirea cazurilor la adolescente.
„Pentru ca femeile adolescente să aibă o creştere diferită faţă de bărbaţii adolescenţi, pentru mine, există doar două posibilităţi. Una este că există ceva legat de hormonii puberali care cresc la femei şi care creşte riscul de pietre la rinichi, pe care nu l-am identificat încă. Sau, există ceva diferit în ceea ce priveşte dieta femeilor adolescente în comparaţie cu bărbaţii adolescenţi”, a indicat medicul.
Pietrele la rinichi sunt cauzate de nivelurile ridicate de minerale calciu, oxalat şi fosfor din urină. Aceste minerale se găsesc în mod normal în urină şi nu cauzează probleme la niveluri scăzute. Cu toate acestea, deshidratarea şi dieta pot cauza acumulări. Unele persoane pot dezvolta, de asemenea, pietre din cauza istoriei genetice a familiei, iar creşterea temperaturilor ar putea juca, de asemenea, un rol, copiii fiind mai sensibili la deshidratare.
Unii medici cred că ipoteza hormonală nu este probabil cauza creşterii numărului de cazuri la adolescente, deşi a observat că acestea au ajuns la pubertate mai devreme de-a lungul timpului. El crede că este posibil ca fetele adolescente să mănânce mai multe alimente care sunt legate de formarea pietrelor la rinichi.
„Ştim că există mult mai mult acces la alimente bogate în sodiu, care cred că este vinovatul numărul unu”, spune dr. Sas, menţionând că studiile au arătat că americanii consumă mai multă sare ca niciodată. Sodiul este utilizat pe post de conservant în alimentele procesate, la fel ca şi fosforul. Spre deosebire de sodiu, fosforul nu este obligat să figureze pe etichetele produselor alimentare.
Pentru toţi cei care formează pietre la rinichi, prea multă sare este un factor şi a nu bea suficientă apă este altul, explică dr. Sas.
„O mulţime de copii nu beau suficient sau nu vor să bea apă, iar apa este cel mai bun lucru. Dacă menţinem urina diluată, atunci este puţin probabil să avem pietre la rinichi, deoarece aceste minerale vor fi mai bine diluate şi este puţin probabil să precipite din urină şi să formeze pietre”, a declarat la rândul său dr. John Wiener, urolog pediatru la spitalul Duke.
Calciul, cel mai abundent mineral din organism, ar putea juca, de asemenea, un rol-cheie. Organismul are nevoie de calciu pentru a construi şi menţine oase puternice şi pentru a îndeplini multe funcţii importante.
Dr. David Goldfarb, nefrolog la NYU Langone, specializat în evaluarea, gestionarea şi prevenirea pietrelor la rinichi, a observat că populaţia consumă mai puţine lactate, ceea ce înseamnă că oamenii primesc mai puţin calciu.
„Şi, mai mult calciu este asociat cu mai puţine pietre la rinichi”, spune medicul, „Deci, asta ar putea fi potenţial o parte din problemă”.
Dr. Goldfarb este de asemenea de părere că temperaturile în creştere sunt un alt factor care contribuie. Potrivit acestuia există date noi care arată că în zonele mai calde din California există mai multe cazuri de pietre la rinichi. Totuşi, medicul a menţionat că nu poate afirma dacă acesta este un factor major sau o parte a riscului.
Specialiştii spun însă că, şi în acest caz, totul s-ar putea reduce la regimul alimentar şi la hidratare.
„Aceleaşi măsuri care sunt bune pentru a preveni obezitatea şi bolile de inimă şi hipertensiunea arterială vor ajuta, de asemenea, şi la prevenirea pietrelor la rinichi”, mai spune dr. Wiener. Dar cum îi facem pe oameni să bea mai multă apă?, se întreabă acesta.
„Dacă aş putea să pocnesc din degete şi să schimb ceva, ar fi ca oamenii să mănânce alimente proaspăt preparate”, a completat dr. Sas.