Cancerul de sân este cel mai frecvent diagnosticat cancer la nivel mondial, cu peste 2,3 milioane de cazuri noi şi 670.000 de decese raportate în 2022, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În ciuda eficacităţii iniţiale a medicamentelor care vizează receptorul de estrogen, mulţi pacienţi dezvoltă în cele din urmă rezistenţă, făcând terapiile ineficiente. Această nouă descoperire ar putea duce la tratamente mai eficiente şi ar putea ajuta la explicarea de ce se poate întâmpla acest lucru.
Cercetătorii de la facultatea de medicină a Univesrităţii Case Western Reserve au descoperit modul în care anumite regiuni ale proteinelor contribuie la apariţia cancerului de sân.
Studiul lor, publicat recent în revista Nature, se concentrează pe ceea ce se numeşte receptorul de estrogen, o proteină legată în cercetările anterioare de dezvoltarea a aproximativ 70% din toate tumorile sânului.
La fel cum o maşină are nevoie de comenzi specifice pentru a funcţiona, proteine precum receptorul de estrogen controlează modul în care celulele cresc şi se comportă.
„Am identificat 'comutatoare moleculare' necunoscute anterior în cadrul receptorului de estrogen care, deşi flexibile, funcţionează împreună cu o precizie remarcabilă pentru a coordona procesele celulare”, a declarat marţi conf. univ. dr. Sichun Yang, profesor de nutriţie la facultatea de medicină şi membru al Centrului de cancer Case Comprehensive, într-un comunicat.
Modificarea unei părţi a proteinei poate declanşa o reacţie în lanţ care afectează modul în care cresc celulele cancerului de sân, a precizat cercetătorul.
Deşi este nevoie de mai multe cercetări pentru a utiliza aceste constatări la dezvoltarea de noi potenţiale tratamente, descoperirea oferă oamenilor de ştiinţă noi instrumente şi informaţii dincolo de cancerul de sân, deoarece regiuni proteice similare sunt implicate în multe alte boli.
În loc să oprească pur şi simplu receptorul de estrogen, „medicamentele viitoare ar putea fi concepute pentru a viza aceste comutatoare nou descoperite, oferind noi modalităţi de a controla modul în care funcţionează proteina", scriu cercetătorii ]n concluziile lor.